ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 141, pronunțată la data de 28 iunie 2004, în dosarul nr. 3079/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SA București, împotriva Guvernului României, în favoarea căruia a fost admisă cererea de intervenție a Ministerului Administrației și Internelor. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta SC I.M.

SA București a chemat în judecată Guvernul României, cerând anularea parțială a H.G nr. 930/2002, adică: - anularea pct. 79 din Anexa nr. 4 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Afumați; - anularea pct. 50 din Anexa nr. 12 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Ciolpani; - anularea pct. 13 și 19 din Anexa nr. 15 - gard de beton și plasă de sârmă, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Corbeanca; - anularea pct. 10 și 14 din Anexa nr. 20 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Domnești; - anularea pct. 146 din Anexa nr. 28 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Moara Vlăsiei; - anularea pct. 13 din Anexa nr. 31 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Pantelimon; - anularea pct. 34 din Anexa nr. 33 privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Periș.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că aceste imobile fac parte din patrimoniul său, fiind trecute în mod nelegal, ca făcând parte din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale menționate în anexele H.G. nr. 930/2002. Reclamanta a mai arătat că, prin decizia nr. 1144 din 3 decembrie 1999, a Primăriei municipiului București, fosta Întreprindere P.I. a municipiului București a fost reorganizată potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, devenind SC I.M. SA București. Prin încheierea din 19 noiembrie 2003, curtea de apel nu a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de primăriile comunelor Ciolpani și Pantelimon și a încuviințat în principiu, cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a respinge acțiunea formulată, instanța de fond a motivat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nereușind să dovedească vătămarea unui drept recunoscut de lege și neprobând că bunurile imobile în litigiu ar face parte din patrimoniul său. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a dat o hotărâre lipsită de temei legal. Astfel, a susținut reclamanta, instanța de fond nu a avut în vedere dovezile depuse la dosar, iar eventualele neconcordanțe dintre bunurile imobile cuprinse în Anexa nr. 2 a deciziei nr. 1144/1990, a Primăriei municipiului București și anexele la H.G.

nr. 930/2002, trebuiau elucidate în cursul judecății. Recursul este întemeiat. Este necontestat că prin H.G. nr. 930/2002 a fost atestat domeniul public al județului Ilfov și al celorlalte unități administrativ-teritoriale de pe raza acestuia. De asemenea, este necontestat că prin decizia nr. 1144 din 3 decembrie 1990, emisă de Primarul General al municipiului București, Întreprinderea P.I. a fost reorganizată în temeiul prevederilor Legii nr. 15/1990 privind organizarea unităților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale, aceasta devenind societatea comercială cu capital de stat, SC I.M. SA București, având drept patrimoniu și capitalul social din Anexele nr. 1 și 2 ale acestei decizii.

Prin contractul nr. 514 din 20 august 1998, Statul Român, prin fostul F.P.S., a vândut un număr de 60.999 acțiuni, reprezentând 46,71% din valoarea capitalului social subscris al SC I.M. SA București. Prin acțiunea formulată, precum și ulterior, recurenta-reclamantă a susținut în mod constant că unele dintre bunurile imobile din Anexa nr. 2 la decizia nr. 1144/1990, se regăsesc în anexele la H.G. nr. 930/2002, la punctele specificate în acțiune. Într-adevăr, în Anexa nr. 2 la decizia nr. 1144/1990, apar individualizate, între altele, o serie de active (construcții, anexe, etc.) care fac parte din patrimoniul SC I.M. SA București, ca fiind capital social inițial, asupra cărora recurenta-reclamantă are drepturile recunoscute de Legea nr. 15/1990.

Or, în această situație, instanța de fond era datoare ca, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie pentru a clarifica dacă bunurile respective se regăsesc în anexele H.G. nr. 930/2002, la punctele indicate de către recurenta-reclamantă, aspecte pe care nu le putea verifica decât prin dispunerea unei expertize judiciare. De asemenea, pentru stabilirea naturii juridice a dreptului pe care recurenta-reclamantă îl are asupra activelor corporale respective, era necesar să se stabilească natura dreptului pe care aceasta l-a avut/îl are asupra terenurilor pe care respectivele construcții, anexe, etc. se află, știut fiind că aceasta trebuia și putea să obțină certificatele prevăzute de H.G.

nr. 834/1991. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe care, pentru completarea materialului probator, va avea în vedere și dezlegările date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC I.M. SA București împotriva sentinței civile nr. 141 din 28 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.