ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 5 mai 2003, P.L.

a chemat în judecată Guvernul României, solicitând să se dispună anularea

parțială a H.G. nr. 1359/2001 în privința pozițiilor nr. 36, 37, 38 și 39 din Anexa

nr. 74, publicată în Monitorul Oficial, ca nelegală.

Prin acest act administrativ

cu caracter normativ, s-a atestat apartenența la domeniul public al județului

Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului, a

bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1-101, care fac parte integrantă din

hotărâre.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile,

ce consfințește dreptul său de proprietate asupra unui teren în suprafață de

0,36 ha, situat în comuna Posești, județul Prahova, autoritatea publică emitentă

a inclus bunul imobil, în lista bunurilor care aparține domeniului public al

acelei localități.

La termenul din 4 iunie

2003, Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii principale, ca

inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 409/PI

din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea principală, ca tardiv introdusă.

De asemenea, a admis cererea

de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației Publice.

Instanța a reținut că

această soluție se impune, deoarece hotărârea guvernamentală atacată a fost

publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002 și comunicată reclamantei, la data

de 1 noiembrie 2002, astfel încât sesizarea instanței, abia la 5 mai 2003, s-a

făcut cu depășirea tuturor termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990,

privind contenciosul administrativ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta P.L.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima instanță a soluționat litigiul, pe baza unei excepții de

procedură, întrucât din conținutul actului administrativ și a listelor anexe

publicate în Monitorul Oficial , nu rezultă datele esențiale necesare pentru

identificarea terenului (întindere, modalitatea de dobândire și anul de trecere

în proprietatea statului).

Din această cauză, ea nu a

avut posibilitatea de a se pronunța cu certitudine asupra caracterului

vătămător al actului, până la data de 28 ianuarie 2003, când expertul

topografic i-a comunicat rezultatul verificărilor efectuate.

Ținând seama de constatările

respective și de faptul că a exercitat recursul administrativ la data de 17

februarie 2003, recurenta a apreciat că acțiunea sa pentru anularea actului

administrativ normativ trebuia examinată în fond, iar nu respinsă ca tardiv

formulată.

Critica este neîntemeiată.

Așa cum corect s-a reținut

prin sentință, H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al

județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Prahova a fost publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002.

Hotărârea face parte din

categoria actelor prevăzute de art. 107 alin. (4) din Constituție și a căror

comunicare către persoanele interesate, este considerată ca fiind realizată din

ziua publicării în Monitorul Oficial.

Prin acțiune, reclamanta nu

a contestat data de publicare a actului administrativ cu caracter normativ,

supus controlului jurisdicțional, precizând chiar că la cerere i s-a comunicat

prin poștă un exemplar al Anexei nr. 74, în ziua de 1 noiembrie 2002.

Ori, este evident că în

raport cu data ambelor operațiuni posterioare adoptării hotărârii

guvernamentale, atât plângerea prealabilă formulată la 17 februarie 2003, cât

și acțiunea în contencios administrativ înregistrată la instanță, abia la 5 mai

2003, sunt tardive, în raport cu termenele stabilite prin dispozițiile

imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, a căror aplicațiune a fost făcută

corect de instanță.

Împrejurarea că pentru

identificarea terenului și a altor elemente legate de elucidarea situației

juridice a acestuia, reclamanta a apelat la constatările unui expert

topografic, nu constituie un temei pentru înlăturarea concluziei reținută în

sentință.

Admițând, așadar, excepția

de tardivitate invocată de pârât, prin întâmpinare, cererea de intervenție

accesorie formulată de Ministerul Administrației Publice și respingând acțiunea

principală, curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează

a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.L. împotriva sentinței civile nr. 409 din 18 noiembrie 2003, a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.