ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 mai 2003, P.L. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001 în privința pozițiilor nr. 36, 37, 38 și 39 din Anexa nr. 74, publicată în Monitorul Oficial, ca nelegală. Prin acest act administrativ cu caracter normativ, s-a atestat apartenența la domeniul public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului, a bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1-101, care fac parte integrantă din hotărâre. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ce consfințește dreptul său de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,36 ha, situat în comuna Posești, județul Prahova, autoritatea publică emitentă a inclus bunul imobil, în lista bunurilor care aparține domeniului public al acelei localități.

La termenul din 4 iunie 2003, Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii principale, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 409/PI din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea principală, ca tardiv introdusă. De asemenea, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației Publice. Instanța a reținut că această soluție se impune, deoarece hotărârea guvernamentală atacată a fost publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002 și comunicată reclamantei, la data de 1 noiembrie 2002, astfel încât sesizarea instanței, abia la 5 mai 2003, s-a făcut cu depășirea tuturor termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta P.L. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a soluționat litigiul, pe baza unei excepții de procedură, întrucât din conținutul actului administrativ și a listelor anexe publicate în Monitorul Oficial , nu rezultă datele esențiale necesare pentru identificarea terenului (întindere, modalitatea de dobândire și anul de trecere în proprietatea statului). Din această cauză, ea nu a avut posibilitatea de a se pronunța cu certitudine asupra caracterului vătămător al actului, până la data de 28 ianuarie 2003, când expertul topografic i-a comunicat rezultatul verificărilor efectuate. Ținând seama de constatările respective și de faptul că a exercitat recursul administrativ la data de 17 februarie 2003, recurenta a apreciat că acțiunea sa pentru anularea actului administrativ normativ trebuia examinată în fond, iar nu respinsă ca tardiv formulată.

Critica este neîntemeiată. Așa cum corect s-a reținut prin sentință, H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova a fost publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002. Hotărârea face parte din categoria actelor prevăzute de art. 107 alin. (4) din Constituție și a căror comunicare către persoanele interesate, este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.

Prin acțiune, reclamanta nu a contestat data de publicare a actului administrativ cu caracter normativ, supus controlului jurisdicțional, precizând chiar că la cerere i s-a comunicat prin poștă un exemplar al Anexei nr. 74, în ziua de 1 noiembrie 2002. Ori, este evident că în raport cu data ambelor operațiuni posterioare adoptării hotărârii guvernamentale, atât plângerea prealabilă formulată la 17 februarie 2003, cât și acțiunea în contencios administrativ înregistrată la instanță, abia la 5 mai 2003, sunt tardive, în raport cu termenele stabilite prin dispozițiile imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, a căror aplicațiune a fost făcută corect de instanță. Împrejurarea că pentru identificarea terenului și a altor elemente legate de elucidarea situației juridice a acestuia, reclamanta a apelat la constatările unui expert topografic, nu constituie un temei pentru înlăturarea concluziei reținută în sentință.

Admițând, așadar, excepția de tardivitate invocată de pârât, prin întâmpinare, cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației Publice și respingând acțiunea principală, curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 409 din 18 noiembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.