ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1889/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României modificarea parțială a H.G. nr. 908/2002, Anexa 48, în sensul înlăturării din inventarul domeniului public a Comunei Slobozia Ciorăști a Poziției nr. x, Cod clasificare y, respectiv a suprafeței de 68.000 mp din Satul Jiliște, Comuna Slobozia Ciorăști, Vrancea.
Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Slobozia Ciorăști a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.
1.2. Soluția primei instanțe
Prin Sentința nr. 172 din 21 august 2013, Curtea de Apel Galați a admis cererea de intervenție formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Slobozia Ciorăști și a respins ca tardiv formulată cererea de modificare parțială a H.G. nr. 908/2002, poziția 48.
Instanța a reținut că prin H.G. nr. 908/2002, la Anexa 48 se atestă domeniul public al Comunei Slobozia, Județul Vrancea, iar actul administrativ individual contestat a fost publicat în M. Of. la data de 6 septembrie 2002.
În speță cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 4 februarie 2013, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de un an.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. Vrancea, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul modificării parțiale a actului administrativ H.G. nr. 908/2002 Anexa 48, în sensul înlăturării din inventarul domeniului public al Comunei Slobozia Ciorăști, Județul Vrancea, a poziției nr. x, cod de clasificare y, respectiv suprafața de 68.000 mp - luciu de apă și teren - situată în satul Jiliște, Comuna Slobozia Ciorăști, Județul Vrancea.
În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că actul administrativ a cărui modificare parțială se solicită, este un act administrativ unilateral cu caracter normativ și nu un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că în opinia recurentului, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând.
1.4. Procedura de examinare a recursului
Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților, potrivit Încheierii de ședință din 7 octombrie 2014, conform art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ., republicat.
Prin Încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecata acestuia la data de 7 mai 2015, cu citarea părților în ședință publică.
Soluția și considerentele Înaltei Curți potrivit prevederilor art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ.
2.1. Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, așa cum s-a arătat la pct. 1.2. al acestor considerente, instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată reținând, în esență și în mod exclusiv, că acțiunea reclamantei a fost formulată/înregistrată la data de 12 martie 2013, în timp ce actul administrativ atacat - H.G. nr. 908/2002 fusese publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 663/6 septembrie 2002, fiind astfel încălcate termenele prevăzute la art. 7 alin. (1) și, respectiv, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește susținerea recurentei că H.G. nr. 908/2002 ar fi un act administrativ cu caracter normativ, instanța de recurs constată că este nefondată. În jurisprudența sa îndelungată, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut în mod constant că actul/actele administrative prin care se aprobă inventarul bunurilor din domeniul public sau se atestă apartenența la domeniul public a bunurilor imobile aparținând unităților administrativ teritoriale sau statului, sunt acte administrative cu caracter individual.
În ceea ce privește concluzia instanței de fond că reclamanta a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de actul atacat la data publicării acestuia, aceasta este neîntemeiată.
Analizând conținutul H.G. nr. 908/2002 rezultă că potrivit articolului unic, prin acest act a fost atestată apartenența la domeniul public al județului Vrancea, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 65 care fac parte integrantă din hotărâre.
Totodată, s-a specificat printr-o notă separată, că „anexele nr. 1 - 65 se publică ulterior”.
Or, Înalta Curte a constatat că în practica R.A. M. Of., anexele se publică și se trimit exclusiv la cererea unităților administrativ-teritoriale, situație în care, așa cum a reținut instanța supremă în jurisprudența sa constantă, această modalitate nu echivalează cu o veritabilă publicare în măsură să constituie o deplină aducere la cunoștință a actului administrativ respectiv.
În cauză, actul contestat îl reprezintă Anexa 48 - comuna Slobozia Ciorăști, poz. x, cod de clasificare y, iaz pește de 68.000 mp, care constituie parte integrantă a H.G. nr. 908/2002, iar în cauză nu există nicio dovadă că acesta ar fi fost comunicat/adus la cunoștința reclamantei la data publicării - 6 septembrie 2002, cum în mod greșit reține instanța de fond.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este nelegală, concluzia tardivității acțiunii, așa cum a fost reținută și motivată de judecătorul fondului fiind lipsită de temei.
În consecință, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar dosarul va fi trimis aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. Vrancea împotriva Sentinței nr. 172 din 21 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.
Procesat de GGC - LM