ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2247/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30

martie 2005, Curtea de Apel Ploiești a dispus în baza art. 300

1

alin.

(3) și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării

de arest preventiv cu privire la inculpatul S.D.A.

Încheierea a fost pronunțată

în cadrul soluționării acțiunii penale pusă în mișcare prin rechizitoriul nr.

8/P/2005 al P.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești, prin care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului S.D.A., pentru comiterea infracțiunii de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. proc. pen., la art. 7 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva încheierii menționate, nemulțumit de măsura dispusă de instanță și

apreciind că poate fi judecat și în stare de libertate.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul declarat nu este

întemeiat.

Astfel, în mod corect Curtea

de Apel Ploiești a reținut că în cauză există indicii temeinice care atestă că

inculpatul în calitate de subcomisar de poliție în cadrul I.P.J. Prahova –

Serviciul de Ordine Publică, făcând parte din Poliția Judiciară, a săvârșit 10

(zece) acte materiale de natura celor pentru care este trimis în judecată, iar

infracțiunile reținute în sarcina sa, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 sunt sancționate cu închisoarea care

depășește limita de 4 ani, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148

lit. h) C. proc. pen.

Deci dispoziția instanței de

a se menține arestarea preventivă a inculpatului recurent, este legală, având

în vedere și faptul că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri impun

în continuare privarea sa de libertate.

Starea de pericol concret

pentru ordinea publică este demonstrată de multitudinea actelor infracționale,

pentru care a fost trimis în judecată, de împrejurarea că la data comiterii

acestora inculpatul avea calitatea de subcomisar de poliție, organ de ordine și

control, precum și de împrejurarea că după constatarea infracțiunii flagrante

(prin procesul verbal din 20 ianuarie 2005), inculpatul a luat legătura cu o

serie dintre cei cărora anterior le pretinsese sume de bani, așa încât

încrederea societății în organele de ordine și control a fost mult afectată.

În consecință, recursul

inculpatului se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat potrivit art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.D.A. împotriva încheierii din 30 martie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 2509/2005 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2005.