ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2247/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 martie 2005, Curtea de Apel Ploiești a dispus în baza art. 300 1 alin. (3) și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv cu privire la inculpatul S.D.A. Încheierea a fost pronunțată în cadrul soluționării acțiunii penale pusă în mișcare prin rechizitoriul nr. 8/P/2005 al P.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D.A., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. proc. pen., la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, nemulțumit de măsura dispusă de instanță și apreciind că poate fi judecat și în stare de libertate.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul declarat nu este întemeiat. Astfel, în mod corect Curtea de Apel Ploiești a reținut că în cauză există indicii temeinice care atestă că inculpatul în calitate de subcomisar de poliție în cadrul I.P.J. Prahova – Serviciul de Ordine Publică, făcând parte din Poliția Judiciară, a săvârșit 10 (zece) acte materiale de natura celor pentru care este trimis în judecată, iar infracțiunile reținute în sarcina sa, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 sunt sancționate cu închisoarea care depășește limita de 4 ani, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen. Deci dispoziția instanței de a se menține arestarea preventivă a inculpatului recurent, este legală, având în vedere și faptul că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea sa de libertate. Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de multitudinea actelor infracționale, pentru care a fost trimis în judecată, de împrejurarea că la data comiterii acestora inculpatul avea calitatea de subcomisar de poliție, organ de ordine și control, precum și de împrejurarea că după constatarea infracțiunii flagrante (prin procesul verbal din 20 ianuarie 2005), inculpatul a luat legătura cu o serie dintre cei cărora anterior le pretinsese sume de bani, așa încât încrederea societății în organele de ordine și control a fost mult afectată.

În consecință, recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.A. împotriva încheierii din 30 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2509/2005 al Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2005.