ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8330/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 februarie 2003, reclamanta V.J. a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 363/2002, și anume, a poziției 141 din anexa la hotărâre. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că antecesoarea sa a introdus acțiune, în revendicarea imobilului situat în Brăila, compus din teren în suprafață de 1.400 mp și construcția aflată pe acesta și că preluând procesul de la Judecătoria Brăila, a aflat că s-a depus de către reprezentantul Consiliului Local Brăila, copie de pe Monitorul Oficial, din care rezultă că imobilul în discuție este atestat, prin H.G. nr. 363/2002, că aparține domeniului public al județului Brăila.

Mai arată că acest imobil a fost preluat abuziv, în anul 1948, de către autoritățile comuniste și închiriat mai multor persoane juridice, cu toate că statul nu a deținut și nu deține vreun titlu de proprietate pentru el. Guvernul României a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, și anume, municipiul Brăila, susținând că la baza adoptării hotărârii Guvernului, a stat hotărârea autorității publice locale și că imobilul în discuție a fost atestat, ca aparținând la domeniul public al municipiului Brăila. De asemenea, Guvernul României a depus și întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că aceasta nu face dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, mai ales că a menționat că se află în proces pentru revendicarea imobilului.

În ce privește fondul pricinii, arată că la elaborarea actului contestat, s-au respectat dispozițiile Legii nr. 24/2000, bunurile ce aparțin domeniului public, fiind inventariate de comisiile locale, însușite de autoritățile locale, prin hotărâri de declarare, care au calitatea de a stabili sau modifica regimul juridic al bunurilor, prin hotărârile de guvern fiind numai atestate. Menționează că anterior introducerii acțiunii de față, reclamanta nu a înțeles să solicite cenzurarea legalității și temeiniciei hotărârilor consiliului local și a consiliului județean. Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, invocând excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, iar pe fond să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1280 din 9 septembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a municipiului Brăila, a anulat pct. 141 din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 363/2002, prin care a atestat ca aparținând domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat în Brăila; a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și a obligat pârâtul, la plata sumei de 14.037.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că hotărârea contestată este nelegală, și în ce privește bunul în discuție, pârâtul nefăcând dovada preluării acestuia de către stat, cu titlu valabil și că prin atestarea imobilului, ca făcând parte din domeniul public al municipiului Brăila, s-a produs o vătămare în drepturile reclamantei, recunoscute de lege, ca și în interesele sale legitime. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică. Menționează că atâta timp, cât dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului nu a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aceasta nu poate solicita anularea unui act administrativ, în condițiile Legii nr. 29/1990.

Consideră că hotărârea de guvern s-a adoptat cu respectarea condițiilor legale, prin hotărâre realizându-se numai o operațiune de determinare a bunurilor ce aparțin domeniului public județean sau de interes local, dar nu se creează drepturi noi, nu se stabilesc sau se modifică regimul juridic al bunurilor respective și ca atare, nu este de natură a vătăma vreun drept. Intimatul-intervenit municipiul Brăila, prin cererea intitulată „Punct de vedere”, menționează că acțiunea în revendicare a imobilului în discuție, s-a soluționat definitiv și irevocabil, prin constatarea că acesta a fost preluat în proprietatea statului, fără titlu valabil și că prin hotărârea nr. 61 din 24 aprilie 2003, a Consiliului Local al municipiului Brăila, s-a dispus trecerea lui din domeniul public, în domeniul privat al municipiului Brăila.

Arată și că s-a propus Guvernului României, modificarea Anexei nr. 2 a H.G. nr. 363/2002, în sensul anulării poziției nr. 141 și că deja s-a restituit imobilul către intimata-reclamantă, astfel că solicită ca acțiunea să fie respinsă, ca rămasă fără obiect. Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu materialul probator administrat în cauză, se rețin următoarele: Prin H.G. nr. 363/2002 s-a atestat domeniul public al județului Brăila, precum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul Brăila. Intimata-reclamantă a contestat poziția nr. 141 din Anexa nr. 2 a hotărârii, care a cuprins în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat în B-dul Al.

I. Cuza, în suprafață totală de 142,50 mp și suprafață curte de 100 mp, susținând că acest imobil este proprietatea sa. Din probele dosarului rezultă că acest imobil a fost proprietatea numiților D.S. și D.T., dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 87 din 5 martie 1921, transmis prin moștenire fiicei acestora, P.E., de pe urma căreia a rămas ca unică moștenitoare, intimata-reclamantă. Nu s-a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că imobilul ar fi trecut în proprietatea statului, în baza unui titlu valabil, proprietarii acestuia fiind deposedați de el, abuziv, în anul 1948. De altfel, acțiunea în revendicare a imobilului introdusă de P.E. și continuată de intimata-reclamantă, formulată în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Brăila și Direcția Serviciilor Publice Brăila, a fost admisă prin sentința civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Brăila, în sensul că s-a constatat că P.E.

este moștenitoarea lui D.S., decedat la 23 februarie 1959 și au fost obligate pârâtele, să lase reclamantei V.J., în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în municipiul Brăila, format din teren în suprafață de 1.400 mp și construcția, amplasată pe acesta și să-i plătească cheltuieli de judecată, în sumă de 19.580.000 lei. Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin decizia nr. 286 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin care s-au respins ca nefondate, recursurile declarate de pârâți. Ca atare, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul de proprietate privată al intimatei-reclamante, asupra imobilului în discuție. De altfel, prin hotărârea nr. 61 din 21 aprilie 2003, a Consiliului Local municipal Brăila, s-a dispus trecerea din domeniul public al municipiului Brăila, în domeniul privat al municipiului Brăila, a imobilului din B-dul Al.

I. Cuza și s-a propus Guvernului României, să modifice Anexa nr. 2 din H.G. nr. 363/2002, prin anularea poziției nr. 141 - obiectiv „Imobil - B-dul Al. I. Cuza”. În preambulul hotărârii se face referire și la adresa nr. 3869 din 26 martie 2003 a Guvernului României, prin care se recomandă scoaterea din domeniul public al municipiului Brăila, a imobilului din B-dul Al. I. Cuza. Ținându-se cont și de faptul că între timp s-a și dispus restituirea către intimată, a imobilului în cauză, urmare a hotărârii judecătorești pronunțată în acțiunea în revendicare, rămasă irevocabilă, recursul se impune a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 1280 din 9 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2004.