ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8330/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

februarie 2003, reclamanta V.J. a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 363/2002,

și anume, a poziției 141 din anexa la hotărâre.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că antecesoarea sa a introdus acțiune, în revendicarea imobilului situat

în Brăila, compus din teren în suprafață de 1.400 mp și construcția aflată pe

acesta și că preluând procesul de la Judecătoria Brăila, a aflat că s-a depus de către reprezentantul Consiliului Local Brăila,

copie de pe Monitorul Oficial, din care rezultă că imobilul în discuție este

atestat, prin H.G. nr. 363/2002, că aparține domeniului public al județului

Brăila.

Mai arată că acest imobil a fost

preluat abuziv, în anul 1948, de către autoritățile comuniste și închiriat mai

multor persoane juridice, cu toate că statul nu a deținut și nu deține vreun

titlu de proprietate pentru el.

Guvernul României a formulat cerere

de chemare în judecată a altei persoane, și anume, municipiul Brăila, susținând

că la baza adoptării hotărârii Guvernului, a stat hotărârea autorității publice

locale și că imobilul în discuție a fost atestat, ca aparținând la domeniul

public al municipiului Brăila.

De asemenea, Guvernul României a

depus și întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, susținând că aceasta nu face dovada că este titulara

dreptului de proprietate asupra imobilului, mai ales că a menționat că se află

în proces pentru revendicarea imobilului.

În ce privește fondul pricinii,

arată că la elaborarea actului contestat, s-au respectat dispozițiile Legii nr.

24/2000, bunurile ce aparțin domeniului public, fiind inventariate de comisiile

locale, însușite de autoritățile locale, prin hotărâri de declarare, care au

calitatea de a stabili sau modifica regimul juridic al bunurilor, prin

hotărârile de guvern fiind numai atestate.

Menționează că anterior introducerii

acțiunii de față, reclamanta nu a înțeles să solicite cenzurarea legalității și

temeiniciei hotărârilor consiliului local și a consiliului județean.

Ministerul Administrației Publice a

formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, invocând

excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, iar pe fond să se respingă

acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1280 din 9 septembrie 2003,

a admis acțiunea, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a municipiului

Brăila, a anulat pct. 141 din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 363/2002, prin care a

atestat ca aparținând domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat

în Brăila; a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul

Administrației Publice (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și

a obligat pârâtul, la plata sumei de 14.037.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că hotărârea contestată este nelegală, și în ce privește bunul în

discuție, pârâtul nefăcând dovada preluării acestuia de către stat, cu titlu

valabil și că prin atestarea imobilului, ca făcând parte din domeniul public al

municipiului Brăila, s-a produs o vătămare în drepturile reclamantei,

recunoscute de lege, ca și în interesele sale legitime.

Pârâtul Guvernul României a declarat

recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică.

Menționează că atâta timp, cât

dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului nu a fost recunoscut

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aceasta nu poate

solicita anularea unui act administrativ, în condițiile Legii nr. 29/1990.

Consideră că hotărârea de guvern s-a

adoptat cu respectarea condițiilor legale, prin hotărâre realizându-se numai o

operațiune de determinare a bunurilor ce aparțin domeniului public județean sau

de interes local, dar nu se creează drepturi noi, nu se stabilesc sau se

modifică regimul juridic al bunurilor respective și ca atare, nu este de natură

a vătăma vreun drept.

Intimatul-intervenit municipiul

Brăila, prin cererea intitulată „Punct de vedere”, menționează că acțiunea în

revendicare a imobilului în discuție, s-a soluționat definitiv și irevocabil,

prin constatarea că acesta a fost preluat în proprietatea statului, fără titlu

valabil și că prin hotărârea nr. 61 din 24 aprilie 2003, a Consiliului Local al

municipiului Brăila, s-a dispus trecerea lui din domeniul public, în domeniul

privat al municipiului Brăila.

Arată și că s-a propus Guvernului

României, modificarea Anexei nr. 2 a H.G. nr. 363/2002, în sensul anulării poziției

nr. 141 și că deja s-a restituit imobilul către intimata-reclamantă, astfel că

solicită ca acțiunea să fie respinsă, ca rămasă fără obiect.

Analizând recursul declarat de

recurentul-pârât Guvernul României, în raport cu motivele invocate în cererea

de recurs și cu materialul probator administrat în cauză, se rețin următoarele:

Prin H.G. nr. 363/2002 s-a atestat

domeniul public al județului Brăila, precum și al municipiului, orașelor și

comunelor din județul Brăila.

Intimata-reclamantă a contestat poziția

nr. 141 din Anexa nr. 2 a hotărârii, care a cuprins în inventarul bunurilor ce

aparțin domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat în B-dul Al. I.

Cuza, în suprafață totală de 142,50 mp și suprafață curte de 100 mp, susținând

că acest imobil este proprietatea sa.

Din probele dosarului rezultă că

acest imobil a fost proprietatea numiților D.S. și D.T., dobândit în baza

actului de vânzare-cumpărare nr. 87 din 5 martie 1921, transmis prin moștenire

fiicei acestora, P.E., de pe urma căreia a rămas ca unică moștenitoare,

intimata-reclamantă.

Nu s-a prezentat nici o dovadă din

care să rezulte că imobilul ar fi trecut în proprietatea statului, în baza unui

titlu valabil, proprietarii acestuia fiind deposedați de el, abuziv, în anul

1948.

De altfel, acțiunea în revendicare a

imobilului introdusă de P.E. și continuată de intimata-reclamantă, formulată în

contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Brăila și Direcția

Serviciilor Publice Brăila, a fost admisă prin sentința civilă nr. 3337 din 2

iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Brăila, în sensul că s-a constatat că P.E.

este moștenitoarea lui D.S., decedat la 23 februarie 1959 și au fost obligate

pârâtele, să lase reclamantei V.J., în deplină proprietate și posesie, imobilul

situat în municipiul Brăila, format din teren în suprafață de 1.400 mp și

construcția, amplasată pe acesta și să-i plătească cheltuieli de judecată, în

sumă de 19.580.000 lei.

Această hotărâre a rămas irevocabilă,

prin decizia nr. 286 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă, prin care s-au respins ca nefondate, recursurile declarate de

pârâți.

Ca atare, s-a stabilit prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, dreptul de proprietate privată al

intimatei-reclamante, asupra imobilului în discuție.

De altfel, prin hotărârea nr. 61 din

21 aprilie 2003, a Consiliului Local municipal Brăila, s-a dispus trecerea din

domeniul public al municipiului Brăila, în domeniul privat al municipiului

Brăila, a imobilului din B-dul Al. I. Cuza și s-a propus Guvernului României,

să modifice Anexa nr. 2 din H.G. nr. 363/2002, prin anularea poziției nr. 141 -

obiectiv „Imobil - B-dul Al. I. Cuza”.

În preambulul hotărârii se face

referire și la adresa nr. 3869 din 26 martie 2003 a Guvernului României, prin

care se recomandă scoaterea din domeniul public al municipiului Brăila, a

imobilului din B-dul Al. I. Cuza.

Ținându-se cont și de faptul că

între timp s-a și dispus restituirea către intimată, a imobilului în cauză,

urmare a hotărârii judecătorești pronunțată în acțiunea în revendicare, rămasă

irevocabilă, recursul se impune a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299

și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 1280 din 9 septembrie 2003, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2004.