ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5930/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307

din 22 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8140/2002,

au fost condamnați inculpații :

P.M.E. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a

anulat suspendarea condiționată pentru pedepsele de 2 luni închisoare și 2 luni

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare,

cele două pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate, prin sentința penală nr. 743/1999

a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 618/A/2001 a Tribunalului Mehedinți în pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus reținerea de o zi

din 4 noiembrie 1998, precum și perioada executată cu începere de la 19

noiembrie 2002, la zi.

S-a dispus anularea

mandatului de executare nr. 3749 din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, urmând a fi emis un nou mandat de executare.

B.S.I. la pedeapsa de 3 ani

închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și 2 ani închisoare în baza art. 208 și

art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74

și 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 36 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie în acest dosar cu cele două pedepse de

câte un an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a dedus din această

pedeapsă perioada executată cu începere de la 5 noiembrie 1998 la 3 noiembrie

1999.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare și

respectiv de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus reținerea de o zi

din 3 aprilie 2000.

A.P.C. la pedepsele de 3 ani

închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și 2 ani închisoare în baza art. 208 și

art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b), au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost obligați inculpații B.S.I.,

A.P.C. și P.M.E. la plata a 2.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.S.

Au fost obligați în solidar

inculpații B.S.I. și A.P.C. la 480.000 lei despăgubiri către partea civilă B.M.

S-a reținut în fapt că la

data de 28 octombrie 1998, inculpații B.S.I., A.P.C. și P.M.E. în comuna

Malovăț satul Lazu din Față, cu intenția de a sustrage din locuința părții

vătămate P.S., întrucât cunoștea că în urmă cu câteva zile fratele acesteia

vânduse un taur.

Cei trei inculpați s-au

apropiat de grădina părții vătămate și au dezlegat oile acesteia, dându-le

drumul pe câmp, după care au rămas la pândă.

Partea vătămată a fugit să

își caute oile, moment în care inculpații au pătruns în curte, iar apoi în cele

două corpuri de locuință, căutând bani și obiecte de valoare.

Reîntorcându-se după puțin

timp, partea vătămată i-a surprins în casă pe cei trei inculpați, mascați cu

ciorapi pe față, care continuau să caute bunuri.

Văzând-o pe partea vătămată,

inculpatul B.S.I. a aruncat cu un scaun asupra acesteia, iar inculpatul P.M.E.

a luat de pe pat un macat, intenționând să-l pună pe capul acesteia.

Partea vătămată a reușit să

scape, ieșind în curte, unde a început să strige, astfel că cei trei inculpați

au părăsit în fugă locul faptei, ieșind prin grădină.

Partea vătămată a constatat

că îi lipsea suma de 1.700.000 lei pe care o avusese într-o geantă, două

pachete de țigări și o pungă de cafea.

S-a mai reținut că în ziua

de 29 martie 2000, în jurul orei 12,00, inculpații B.S.I. și A.P.C., au

escaladat gardul părții vătămate B.G. din comuna Malovăț, au forțat o fereastră

de la locuința acesteia, iar într-una din încăperi au sustras suma de 840.000

lei, pe care au găsit-o în buzunarul unei geci.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații .

În ședința publică de la 24

noiembrie 2003, inculpatul P.M.E., a precizat că își retrage apelul declarat.

Inculpații B.S.I. și A.P.C.

au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

că probele administrate în cauză sunt contradictorii și nu duc la concluzia

certă cu privire la participarea lor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în

dauna părții vătămate P.S.

Curtea de Apel Craiova a

respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.S.I. și A.P.C. și a

luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.M.E.

Instanța de apel a reținut

că în cauză au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea

adevărului, au fost administrate toate probele utile cauzei, care au fost just

și complet apreciate, stabilindu-se pe baza acestora gradul de participare și vinovăția

fiecărui inculpat la comiterea faptelor.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul A.P.C. care a reiterat, în esență, criticile

din apel și a solicitat în motivele scrise de recurs, în principal achitarea și

în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru

administrarea unor probe suplimentare.

Recursul nu este întemeiat.

Susținerea inculpatului

recurent potrivit căreia nu a participat la comiterea faptelor și nu se face

vinovat de săvârșirea acestora este nefondată.

În cauză au fost

administrate probe care dovedesc contrariul.

Astfel, în afară de

declarațiile părții vătămate P.S. și procesul verbal de identificare din grup a

inculpaților, vinovăția recurentului este confirmată de declarațiile martorilor

G.M., P.A., C.E., V.I., F.M., V.C., P.A., martori care atestă prezența

inculpaților la locul săvârșirii faptelor.

Prin urmare, existând dovezi

suficiente de vinovăție a inculpatului recurent, motivul de casare invocat de

acesta prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.

În ce privește motivul de

casare prin care se vizează casarea cu trimitere a cauzei la prima instanță

pentru completarea probatoriului, Înalta Curte constată, din analiza actelor

dosarului, că nu au rămas nelămurite aspecte esențiale necesare aflării

adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor noi probe.

În ce privește motivul de

recurs formulat de apărătorul din oficiu al recurentului și întemeiat pe dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., prin care se solicită reducerea

pedepsei aplicate se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au

făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei acordând,

deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute

în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia.

De altfel este de observat

că instanțele au dat dovadă de clemență reținând în favoarea recurentului

circumstanțe atenuante care au permis coborârea pedepselor sub limita minimă

prevăzută de textul incriminator, așa încât o redozare nu se mai justifică.

Așa fiind, se constată că

nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, pedeapsa aplicată inculpatului servind

scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele ce

preced, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată, în raport și

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi

respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.P.C., împotriva deciziei penale nr. 150 din

22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2004.