ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5930/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 307 din 22 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8140/2002, au fost condamnați inculpații : P.M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată pentru pedepsele de 2 luni închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, cele două pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate, prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 618/A/2001 a Tribunalului Mehedinți în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus reținerea de o zi din 4 noiembrie 1998, precum și perioada executată cu începere de la 19 noiembrie 2002, la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 3749 din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, urmând a fi emis un nou mandat de executare. B.S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și 2 ani închisoare în baza art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie în acest dosar cu cele două pedepse de câte un an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a dedus din această pedeapsă perioada executată cu începere de la 5 noiembrie 1998 la 3 noiembrie 1999. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus reținerea de o zi din 3 aprilie 2000. A.P.C. la pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și 2 ani închisoare în baza art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost obligați inculpații B.S.I., A.P.C. și P.M.E. la plata a 2.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.S. Au fost obligați în solidar inculpații B.S.I. și A.P.C. la 480.000 lei despăgubiri către partea civilă B.M. S-a reținut în fapt că la data de 28 octombrie 1998, inculpații B.S.I., A.P.C. și P.M.E. în comuna Malovăț satul Lazu din Față, cu intenția de a sustrage din locuința părții vătămate P.S., întrucât cunoștea că în urmă cu câteva zile fratele acesteia vânduse un taur. Cei trei inculpați s-au apropiat de grădina părții vătămate și au dezlegat oile acesteia, dându-le drumul pe câmp, după care au rămas la pândă. Partea vătămată a fugit să își caute oile, moment în care inculpații au pătruns în curte, iar apoi în cele două corpuri de locuință, căutând bani și obiecte de valoare.

Reîntorcându-se după puțin timp, partea vătămată i-a surprins în casă pe cei trei inculpați, mascați cu ciorapi pe față, care continuau să caute bunuri. Văzând-o pe partea vătămată, inculpatul B.S.I. a aruncat cu un scaun asupra acesteia, iar inculpatul P.M.E. a luat de pe pat un macat, intenționând să-l pună pe capul acesteia. Partea vătămată a reușit să scape, ieșind în curte, unde a început să strige, astfel că cei trei inculpați au părăsit în fugă locul faptei, ieșind prin grădină. Partea vătămată a constatat că îi lipsea suma de 1.700.000 lei pe care o avusese într-o geantă, două pachete de țigări și o pungă de cafea. S-a mai reținut că în ziua de 29 martie 2000, în jurul orei 12,00, inculpații B.S.I.

și A.P.C., au escaladat gardul părții vătămate B.G. din comuna Malovăț, au forțat o fereastră de la locuința acesteia, iar într-una din încăperi au sustras suma de 840.000 lei, pe care au găsit-o în buzunarul unei geci. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații . În ședința publică de la 24 noiembrie 2003, inculpatul P.M.E., a precizat că își retrage apelul declarat. Inculpații B.S.I. și A.P.C. au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că probele administrate în cauză sunt contradictorii și nu duc la concluzia certă cu privire la participarea lor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate P.S. Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.S.I.

și A.P.C. și a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.M.E. Instanța de apel a reținut că în cauză au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, au fost administrate toate probele utile cauzei, care au fost just și complet apreciate, stabilindu-se pe baza acestora gradul de participare și vinovăția fiecărui inculpat la comiterea faptelor. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul A.P.C. care a reiterat, în esență, criticile din apel și a solicitat în motivele scrise de recurs, în principal achitarea și în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea unor probe suplimentare. Recursul nu este întemeiat.

Susținerea inculpatului recurent potrivit căreia nu a participat la comiterea faptelor și nu se face vinovat de săvârșirea acestora este nefondată. În cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul. Astfel, în afară de declarațiile părții vătămate P.S. și procesul verbal de identificare din grup a inculpaților, vinovăția recurentului este confirmată de declarațiile martorilor G.M., P.A., C.E., V.I., F.M., V.C., P.A., martori care atestă prezența inculpaților la locul săvârșirii faptelor. Prin urmare, existând dovezi suficiente de vinovăție a inculpatului recurent, motivul de casare invocat de acesta prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.

În ce privește motivul de casare prin care se vizează casarea cu trimitere a cauzei la prima instanță pentru completarea probatoriului, Înalta Curte constată, din analiza actelor dosarului, că nu au rămas nelămurite aspecte esențiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor noi probe. În ce privește motivul de recurs formulat de apărătorul din oficiu al recurentului și întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., prin care se solicită reducerea pedepsei aplicate se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia.

De altfel este de observat că instanțele au dat dovadă de clemență reținând în favoarea recurentului circumstanțe atenuante care au permis coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, așa încât o redozare nu se mai justifică. Așa fiind, se constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, pedeapsa aplicată inculpatului servind scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. Pentru considerentele ce preced, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată, în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P.C., împotriva deciziei penale nr. 150 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.