ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5370/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 13 mai

2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva numiților J.I. subcomisar de poliție, D.M.D.

subinspector de poliție, I.M. agent șef adjunct, P.M. și B.I. agenți

principali, T.I. și U.C. agenți din cadrul I.P.J. Iași, cercetați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) și art. 246 C. pen. (J.I.), iar

ceilalți pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții

au făcut plângere la instanța de fond petenții P.C., P.E., P.C. și P.I.

În motivarea plângerii s-a

invocat: necitarea la parchet a petenților, încât aceștia nu și-au putut

efectua apărările; faptul că nu li s-au adus probe; nu au fost chemate

persoanele acuzate pentru a fi audiate și nu s-a avut în vedere caseta video,

trimisă procurorului de petenți.

Curtea de apel în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. ultim C. proc. pen., a

analizat și verificat rezoluția atacată constatând următoarele:

Petenții au formulat

plângeri împotriva subcomisarului șef J.I. și a agenților de pază, pentru

săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă și abuz în serviciu.

S-a reținut că, în data de

19 august 2004, în timp ce construiau un chioșc, forțele de ordine au

intervenit pentru degajarea unui teren pe care petenții îl dețineau în baza

unui contract de cesiune încheiat cu Primăria Tg. Frumos, măsura fiind abuzivă

și au suferit leziuni pentru care au necesitat îngrijiri medicale, forțele de

ordine fiind instigate de subcomisarul șef.

Prin rezoluția din 9

octombrie 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva subcomisarului

șef, ceilalți agenți fiind identificați ulterior.

La 12 februarie 2004

rezoluția a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru

necitarea petenților în cauză.

S-a constatat că, au fost

audiate părțile vătămate în prezența apărătorului ales (partea vătămată P.I.

nefiind audiată, pentru că nu se afla în țară) martorii, s-au analizat actele

și relațiile emise de I.P.J. cu privire la atribuțiile organelor de ordine.

În raport de probele

administrate în cauză, s-a reținut că organele de ordine au intervenit în mod

corect atâta timp cât petenții s-au opus la demolarea construcției efectuate

fără autorizație, instigând la subminarea autorității acestor organe și că

aspectele litigioase urmând a fi rezolvate de instanța civilă, încât organele

de ordine au acționat în limite legale, potrivit sarcinilor de serviciu.

Ca atare, instanța a reținut

că în mod corect procurorul a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăriri

penale.

S-a mai reținut că

obligativitatea audierii persoanelor acuzate nu este stipulată în normele

legislative privind urmărirea penală pentru faptele reclamate, aceasta fiind la

latitudinea procurorului.

Cât privește proba audierii

și vizionării casetei video, instanța a respins-o, ca nefiind utilă cauzei,

motivat de faptul că nu relevă alte împrejurări, iar motivele rezoluției

atacate nu au avut în vedere această probă.

Împotriva sentinței penale

nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași petenții au formulat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu s-a dat o justă

apreciere probelor dosarului și că nejustificat instanța nu a cerut atașarea

casetei video, ca probă în susținerea cererilor.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța a dispus

respingerea plângerii petenților.

Raportat la probele dosarului organele

de ordine au acționat în conformitate cu atribuțiile stabilite potrivit Legii

nr. 281/2003, privind competența; Legea nr. 360/2002, privind statutul

polițistului, Legea nr. 63/2003, privind atribuțiile M.A.I. ce revin cu privire

la apărarea proprietății publice și private, a ordinii publice.

În atare situații chiar dacă

s-au cauzat suferințe sau vătămări, organele de ordine sunt absolvite de

răspundere, atâta timp cât au acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu

conform art. 56 din Legea nr. 360/2004.

Referitor la necesitatea

vizionării casetei video se reține că în mod corect, a fost respinsă această

probă, cu motivarea reținută de instanță.

Față de considerentele

menționate, Curtea constatând legalitatea și temeinicia rezoluției de

neînceperea urmăririi penale, în raport de dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea

petenților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petenții P.C., P.E., P.C. și P.I. împotriva sentinței

penale nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe fiecare

recurent-petiționar la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 octombrie 2004.