ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5370/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 13 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților J.I. subcomisar de poliție, D.M.D. subinspector de poliție, I.M. agent șef adjunct, P.M. și B.I. agenți principali, T.I. și U.C. agenți din cadrul I.P.J. Iași, cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) și art. 246 C. pen. (J.I.), iar ceilalți pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei rezoluții au făcut plângere la instanța de fond petenții P.C., P.E., P.C. și P.I. În motivarea plângerii s-a invocat: necitarea la parchet a petenților, încât aceștia nu și-au putut efectua apărările; faptul că nu li s-au adus probe; nu au fost chemate persoanele acuzate pentru a fi audiate și nu s-a avut în vedere caseta video, trimisă procurorului de petenți.

Curtea de apel în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. ultim C. proc. pen., a analizat și verificat rezoluția atacată constatând următoarele: Petenții au formulat plângeri împotriva subcomisarului șef J.I. și a agenților de pază, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă și abuz în serviciu. S-a reținut că, în data de 19 august 2004, în timp ce construiau un chioșc, forțele de ordine au intervenit pentru degajarea unui teren pe care petenții îl dețineau în baza unui contract de cesiune încheiat cu Primăria Tg. Frumos, măsura fiind abuzivă și au suferit leziuni pentru care au necesitat îngrijiri medicale, forțele de ordine fiind instigate de subcomisarul șef. Prin rezoluția din 9 octombrie 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva subcomisarului șef, ceilalți agenți fiind identificați ulterior.

La 12 februarie 2004 rezoluția a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru necitarea petenților în cauză. S-a constatat că, au fost audiate părțile vătămate în prezența apărătorului ales (partea vătămată P.I. nefiind audiată, pentru că nu se afla în țară) martorii, s-au analizat actele și relațiile emise de I.P.J. cu privire la atribuțiile organelor de ordine. În raport de probele administrate în cauză, s-a reținut că organele de ordine au intervenit în mod corect atâta timp cât petenții s-au opus la demolarea construcției efectuate fără autorizație, instigând la subminarea autorității acestor organe și că aspectele litigioase urmând a fi rezolvate de instanța civilă, încât organele de ordine au acționat în limite legale, potrivit sarcinilor de serviciu.

Ca atare, instanța a reținut că în mod corect procurorul a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăriri penale. S-a mai reținut că obligativitatea audierii persoanelor acuzate nu este stipulată în normele legislative privind urmărirea penală pentru faptele reclamate, aceasta fiind la latitudinea procurorului. Cât privește proba audierii și vizionării casetei video, instanța a respins-o, ca nefiind utilă cauzei, motivat de faptul că nu relevă alte împrejurări, iar motivele rezoluției atacate nu au avut în vedere această probă. Împotriva sentinței penale nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași petenții au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu s-a dat o justă apreciere probelor dosarului și că nejustificat instanța nu a cerut atașarea casetei video, ca probă în susținerea cererilor.

Recursurile sunt nefondate. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța a dispus respingerea plângerii petenților. Raportat la probele dosarului organele de ordine au acționat în conformitate cu atribuțiile stabilite potrivit Legii nr. 281/2003, privind competența; Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, Legea nr. 63/2003, privind atribuțiile M.A.I. ce revin cu privire la apărarea proprietății publice și private, a ordinii publice. În atare situații chiar dacă s-au cauzat suferințe sau vătămări, organele de ordine sunt absolvite de răspundere, atâta timp cât au acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu conform art. 56 din Legea nr. 360/2004.

Referitor la necesitatea vizionării casetei video se reține că în mod corect, a fost respinsă această probă, cu motivarea reținută de instanță. Față de considerentele menționate, Curtea constatând legalitatea și temeinicia rezoluției de neînceperea urmăririi penale, în raport de dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petenților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții P.C., P.E., P.C. și P.I. împotriva sentinței penale nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe fiecare recurent-petiționar la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.