ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, prin

sentința penală nr. 78 F din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul

D.C.

împotriva

rezoluției nr. 729/II/2/2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, la data de 4 iunie 2004, în dosarul nr. 43/P/2004, privind pe intimații

F.D., subcomisar în cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, jud. Galați, I.C.,

subinspector în cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și A.V., ofițer de serviciu în

cadrul Poliției municipiului Tecuci, jud. Galați.

Hotărând astfel, Curtea de

Apel a reținut că, prin plângerea înregistrată sub nr. 1277 din 5 iulie 2004,

petentul D.C. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen., a se analiza modul de soluționare a plângerii formulate de el împotriva

Rezoluției nr. 43/ P din 29 aprilie 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, subcomisarului

I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și față de agentul șef adjunct A.V., ofițer

de serviciu la Poliția municipiului Tecuci, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că intimații sunt polițiști la Poliția municipiului Tecuci,

iar la data de 7 ianuarie 2004, între orele 21,00 și 1,30, au comis

infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în sensul că, vreme de

peste patru ore din acea noapte a fost sechestrat și lovit de către cei trei

inculpați, aflați în stare de ebrietate, confundându-l cu un alt militar de

carieră.

A mai arătat că i-au cauzat

leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa

cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 43 din 09 ianuarie 2001 al S.M.L.

Galați.

Petentul consideră rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr.

729/II/2/2004, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva

rezoluției procurorului nr. 43/ P din 29 aprilie 2004 a aceluiași parchet, ca

fiind nelegală și netemeinică și întrucât, în drept, fapta polițiștilor

constituie infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C.

pen., a solicitat condamnarea și obligarea lor la plata sumei de un miliard

lei, reprezentând prejudiciul material și moral pe care l-a suferit.

Examinând situația de fapt

învederată de petent în plângerea formulată și a celor reținute de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați în rezoluția atacată, curtea de apel a constatat

că din materialul probator existent la dosar nu rezultă cele reclamate de

acesta.

Astfel, a motivat că

potrivit art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la

stabilirea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau

împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existente în cauză.

Or, din depozițiile

numiților T.A. și M.L., care l-au însoțit pe petent de la barul C. la sediul

poliției, rezultă că l-au găsit la bar lovit, sângerând, cu semne de agresiune,

că le-a spus acestora că a fost lovit de doi tineri și le-a cerut să-l conducă

la poliție pentru a-i reclama și ca urmare, instanța a reținut că petentul

fusese agresat înainte de a ajunge la sediul poliției și nicidecum la poliție,

după cum pretinde acesta, aspecte care, de altfel, rezultă, și din declarațiile

celorlalți martori audiați în cauză.

În acest sens, a mai reținut

că însuși petentul a arătat în plângerea și declarațiile date că fusese bătut

de două persoane, înainte de a merge la poliție.

Pe baza dispozițiilor celor

doi agenți de la societatea de pază, instanța a mai reținut că, în sediul

poliției, petentul a fost cel care a avut o comportare necuviincioasă și nu

vreunul dintre lucrătorii de poliție, că nu a fost lovit, bruscat sau insultat

de aceștia și ca atare, susținerile petentului că ar fi fost victima unor acte

de purtare abuzivă din partea celor trei polițiști, nu se confirmă cu ansamblul

actelor premergătoare efectuate și în consecință, nu servesc ca probă în cauză.

S-a constatat astfel că, în

mod corect s-a reținut prin rezoluție că cei trei polițiști cercetați nu au

săvârșit actele reclamate de petent, că infracțiunea de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., nu există și ca atare, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dată de parchet, fiind temeinică și legală curtea

de apel a respins plângerea petentului, ca nefondată.

În termenul legal, împotriva

sentinței penale a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de judecată a

reținut eronat situația de fapt, contrară probelor existente la dosar și a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță, și administrarea de noi probe.

Recursul declarat de petent

nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea legii,

instanța stabilind corect situația de fapt, în deplină concordanță cu ansamblul

probator administrat, căruia i-a dat o justă și completă interpretare.

Examinând plângerea petentului, precum

și actele de la dosar se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, prin rezoluția nr. 729/II/2/2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., de

petentul D.C. împotriva rezoluției din 29 aprilie 2004, adoptată în dosarul nr.

43/P/2004 al aceluiași parchet, reținând că, din actele premergătoare efectuate

în cauză rezultă că subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului

Tecuci, subinspectorul I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și agentul șef

adjunct A.V., ofițer de serviciu în cadrul Poliției municipiului Tecuci, în

seara zilei de 8 ianuarie 2004, nu l-au insultat, amenințat sau agresat pe

petentul D.C., care de bună voie s-a prezentat la sediul Poliției municipiului

Tecuci pentru a depune o plângere împotriva unor tineri care l-au lovit.

Nevinovăția polițiștilor

rezultă și din declarațiile agenților de pază de la firma Z., care l-au găsit

pe petent în fața barului C. în stare de ebrietate și lovit în zona feței, cât

și din declarațiile numitelor D.M. și P.C., care s-au aflat de serviciu în

seara de 07 ianuarie 2004 la barul respectiv.

În raport de probele

administrate, rezultând din dosarul nr. 43/P/2004, atașat, Curtea constată, că

atât rezoluția împotriva căreia s-a formulat plângerea de către petent, cât și

sentința penală nr. 78/ F din 28 septembrie 2004, sunt temeinice și legale,

nereieșind din lucrările și probele dosarului elemente care să justifice

reținerea în sarcina numiților F.D., I.C. și A.V., săvârșirea infracțiunii de

purtare abuzivă, se constată totodată, că, ansamblul probator al dosarului

conferă posibilitatea de a se trage concluzii certe cu privire la vinovăția sau

nevinovăția intimaților polițiști, astfel că trimiterea cauzei la prima instanță

pentru administrarea de probe nu se justifică. De altfel, acest motiv de casare

a fost expus în termeni generali de către recurent, care nu a arătat, în

concret, în ce sens se impune completarea probatoriului cauzei.

Pentru considerentele

arătate, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de

petentul D.C., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul D.C. împotriva sentinței penale nr. 78/ F din 28

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 martie 2005.