ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 78 F din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției nr. 729/II/2/2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, la data de 4 iunie 2004, în dosarul nr. 43/P/2004, privind pe intimații F.D., subcomisar în cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, jud. Galați, I.C., subinspector în cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și A.V., ofițer de serviciu în cadrul Poliției municipiului Tecuci, jud. Galați. Hotărând astfel, Curtea de Apel a reținut că, prin plângerea înregistrată sub nr. 1277 din 5 iulie 2004, petentul D.C.

a solicitat, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a se analiza modul de soluționare a plângerii formulate de el împotriva Rezoluției nr. 43/ P din 29 aprilie 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, subcomisarului I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și față de agentul șef adjunct A.V., ofițer de serviciu la Poliția municipiului Tecuci, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimații sunt polițiști la Poliția municipiului Tecuci, iar la data de 7 ianuarie 2004, între orele 21,00 și 1,30, au comis infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în sensul că, vreme de peste patru ore din acea noapte a fost sechestrat și lovit de către cei trei inculpați, aflați în stare de ebrietate, confundându-l cu un alt militar de carieră.

A mai arătat că i-au cauzat leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 43 din 09 ianuarie 2001 al S.M.L. Galați. Petentul consideră rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 729/II/2/2004, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului nr. 43/ P din 29 aprilie 2004 a aceluiași parchet, ca fiind nelegală și netemeinică și întrucât, în drept, fapta polițiștilor constituie infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., a solicitat condamnarea și obligarea lor la plata sumei de un miliard lei, reprezentând prejudiciul material și moral pe care l-a suferit.

Examinând situația de fapt învederată de petent în plângerea formulată și a celor reținute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în rezoluția atacată, curtea de apel a constatat că din materialul probator existent la dosar nu rezultă cele reclamate de acesta. Astfel, a motivat că potrivit art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la stabilirea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existente în cauză. Or, din depozițiile numiților T.A.

și M.L., care l-au însoțit pe petent de la barul C. la sediul poliției, rezultă că l-au găsit la bar lovit, sângerând, cu semne de agresiune, că le-a spus acestora că a fost lovit de doi tineri și le-a cerut să-l conducă la poliție pentru a-i reclama și ca urmare, instanța a reținut că petentul fusese agresat înainte de a ajunge la sediul poliției și nicidecum la poliție, după cum pretinde acesta, aspecte care, de altfel, rezultă, și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. În acest sens, a mai reținut că însuși petentul a arătat în plângerea și declarațiile date că fusese bătut de două persoane, înainte de a merge la poliție.

Pe baza dispozițiilor celor doi agenți de la societatea de pază, instanța a mai reținut că, în sediul poliției, petentul a fost cel care a avut o comportare necuviincioasă și nu vreunul dintre lucrătorii de poliție, că nu a fost lovit, bruscat sau insultat de aceștia și ca atare, susținerile petentului că ar fi fost victima unor acte de purtare abuzivă din partea celor trei polițiști, nu se confirmă cu ansamblul actelor premergătoare efectuate și în consecință, nu servesc ca probă în cauză. S-a constatat astfel că, în mod corect s-a reținut prin rezoluție că cei trei polițiști cercetați nu au săvârșit actele reclamate de petent, că infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., nu există și ca atare, soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de parchet, fiind temeinică și legală curtea de apel a respins plângerea petentului, ca nefondată.

În termenul legal, împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de judecată a reținut eronat situația de fapt, contrară probelor existente la dosar și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, și administrarea de noi probe. Recursul declarat de petent nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea legii, instanța stabilind corect situația de fapt, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat, căruia i-a dat o justă și completă interpretare. Examinând plângerea petentului, precum și actele de la dosar se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 729/II/2/2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., de petentul D.C. împotriva rezoluției din 29 aprilie 2004, adoptată în dosarul nr. 43/P/2004 al aceluiași parchet, reținând că, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, subinspectorul I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galați și agentul șef adjunct A.V., ofițer de serviciu în cadrul Poliției municipiului Tecuci, în seara zilei de 8 ianuarie 2004, nu l-au insultat, amenințat sau agresat pe petentul D.C., care de bună voie s-a prezentat la sediul Poliției municipiului Tecuci pentru a depune o plângere împotriva unor tineri care l-au lovit. Nevinovăția polițiștilor rezultă și din declarațiile agenților de pază de la firma Z., care l-au găsit pe petent în fața barului C. în stare de ebrietate și lovit în zona feței, cât și din declarațiile numitelor D.M.

și P.C., care s-au aflat de serviciu în seara de 07 ianuarie 2004 la barul respectiv. În raport de probele administrate, rezultând din dosarul nr. 43/P/2004, atașat, Curtea constată, că atât rezoluția împotriva căreia s-a formulat plângerea de către petent, cât și sentința penală nr. 78/ F din 28 septembrie 2004, sunt temeinice și legale, nereieșind din lucrările și probele dosarului elemente care să justifice reținerea în sarcina numiților F.D., I.C. și A.V., săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, se constată totodată, că, ansamblul probator al dosarului conferă posibilitatea de a se trage concluzii certe cu privire la vinovăția sau nevinovăția intimaților polițiști, astfel că trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea de probe nu se justifică.

De altfel, acest motiv de casare a fost expus în termeni generali de către recurent, care nu a arătat, în concret, în ce sens se impune completarea probatoriului cauzei. Pentru considerentele arătate, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentul D.C., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.C. împotriva sentinței penale nr. 78/ F din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2005.