ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5541/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62

din 21 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 1455/2004, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondată, plângerea petentului I.R., împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în dosarul nr. 2239/P/2003.

S-a menținut rezoluția din 2

martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind soluția

de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată față de comisarii șefi Ț.M. și D.I.

și inspectorii principali de poliție M.N.S. și C.G.

Petentul a fost obligat să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Petentul I.R. a formulat

inițial plângere penală împotriva numiților S.G., O.V. și C.E., membri în

comitetul de conducere a Asociației de locatari din str. Lotrioara, care au

întocmit liste cu cote de întreținere majorate și au încasat sume de bani

nejustificate.

Cazul a fost dat spre

cercetare celor patru polițiști, care au întocmit un referat prin care au

propus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Considerând că ofițerii de

poliție au favorizat pe cei trei membrii din conducerea asociației de locatari,

petiționarul I.R. a formulat plângere împotriva acestora.

Prin rezoluția nr. 2239/P/2003,

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 2 martie 2004,

s-a dispus neînceperea urmăririi pronunțată față de comisarii șefi Ț.M., D.I.

precum și față de inspectorii principali de poliție M.N.S. și C.G. din cadrul

Poliției sector 3 București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Plângerea petentului

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată de procurorul general

de la același parchet.

Nemulțumit de soluțiile

parchetului, petentul a formulat conform art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., plângere, ce a ajuns la Judecătoria sectorului 3 București, care

prin sentința penală nr. 644 din 16 aprilie 2004 și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel București.

Această din urmă instanță,

secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 62 din 21 iunie 2004, a respins,

ca nefondată plângerea formulată de petent, menținând rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, față de cei patru polițiști.

Se motivează că s-au

efectuat cercetări preliminare și a rezultat cu privire la cazul comitetului de

locatari, că membrii asociației de locatari au refuzat efectuarea unei

expertize contabile asupra fondurilor asociației, susținând că nu au obiecțiuni

asupra cotelor de întreținere și că la verificarea efectuată de comisia de

cenzori nu s-au constatat nereguli.

Față de aceste împrejurări,

s-a concluzionat că nu se poate reține că, propunând neînceperea urmăririi

penale față membri comitetului de locatari, cei patru polițiști au săvârșit

infracțiunea de favorizarea infractorului.

În recursul declarat împotriva

sentinței, petentul își exprimă nemulțumirea față de respingerea plângerilor

sale, reiterând împrejurările relatate în plângerile sale.

Recursul este nefondat.

Din verificarea sentinței

recurate se constată că prima instanță, având în vedere cercetările preliminare

ce s-au efectuat, a reținut corect împrejurările care au generat litigiul

respectiv și a concluzionat pe just temei, că ofițerii de poliție nu au

săvârșit nici o infracțiune în legătură cu cercetarea cauzei privind Comitetul

de conducere al Asociației de locatari al blocului.

De altfel, nici petentul nu

a învederat aspecte concrete, care să fie susceptibile de a constitui

infracțiuni, în sarcina intimaților.

Totodată, este de menționat

că activitatea organelor de cercetare penală a poliției judiciare este condusă

și controlată nemijlocit de către procuror și procurorul nu a constatat abateri

în cazul respectiv.

Pentru aceste considerente,

recursul petentului este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul urmează a fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul I.R., împotriva sentinței penale nr. 62 din 27

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 octombrie 2004.