ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5541/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 21 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1455/2004, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, plângerea petentului I.R., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2239/P/2003. S-a menținut rezoluția din 2 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind soluția de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată față de comisarii șefi Ț.M. și D.I. și inspectorii principali de poliție M.N.S. și C.G. Petentul a fost obligat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele: Petentul I.R. a formulat inițial plângere penală împotriva numiților S.G., O.V. și C.E., membri în comitetul de conducere a Asociației de locatari din str. Lotrioara, care au întocmit liste cu cote de întreținere majorate și au încasat sume de bani nejustificate. Cazul a fost dat spre cercetare celor patru polițiști, care au întocmit un referat prin care au propus neînceperea urmăririi penale în cauză. Considerând că ofițerii de poliție au favorizat pe cei trei membrii din conducerea asociației de locatari, petiționarul I.R. a formulat plângere împotriva acestora. Prin rezoluția nr. 2239/P/2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 2 martie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi pronunțată față de comisarii șefi Ț.M., D.I.

precum și față de inspectorii principali de poliție M.N.S. și C.G. din cadrul Poliției sector 3 București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată de procurorul general de la același parchet. Nemulțumit de soluțiile parchetului, petentul a formulat conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângere, ce a ajuns la Judecătoria sectorului 3 București, care prin sentința penală nr. 644 din 16 aprilie 2004 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București. Această din urmă instanță, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 62 din 21 iunie 2004, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petent, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, față de cei patru polițiști.

Se motivează că s-au efectuat cercetări preliminare și a rezultat cu privire la cazul comitetului de locatari, că membrii asociației de locatari au refuzat efectuarea unei expertize contabile asupra fondurilor asociației, susținând că nu au obiecțiuni asupra cotelor de întreținere și că la verificarea efectuată de comisia de cenzori nu s-au constatat nereguli. Față de aceste împrejurări, s-a concluzionat că nu se poate reține că, propunând neînceperea urmăririi penale față membri comitetului de locatari, cei patru polițiști au săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului. În recursul declarat împotriva sentinței, petentul își exprimă nemulțumirea față de respingerea plângerilor sale, reiterând împrejurările relatate în plângerile sale.

Recursul este nefondat. Din verificarea sentinței recurate se constată că prima instanță, având în vedere cercetările preliminare ce s-au efectuat, a reținut corect împrejurările care au generat litigiul respectiv și a concluzionat pe just temei, că ofițerii de poliție nu au săvârșit nici o infracțiune în legătură cu cercetarea cauzei privind Comitetul de conducere al Asociației de locatari al blocului. De altfel, nici petentul nu a învederat aspecte concrete, care să fie susceptibile de a constitui infracțiuni, în sarcina intimaților. Totodată, este de menționat că activitatea organelor de cercetare penală a poliției judiciare este condusă și controlată nemijlocit de către procuror și procurorul nu a constatat abateri în cazul respectiv.

Pentru aceste considerente, recursul petentului este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.R., împotriva sentinței penale nr. 62 din 27 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2004.