ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5947/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5947/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52/
PI din 26 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de
petiționarii D.M. și D.E. împotriva rezoluției din dosarul nr. 103/P/2003 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Au fost obligați petenții să
plătească statului câte 250.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această
hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată de
petiționarii D.M. și D.E. au solicitat infirmarea rezoluției din dosarul nr.
103/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și continuarea
urmăririi penale față de notarii publici M.E., M.I. și numita Ș.E., avându-se
în vedere că prin darea în plată despre care nu au avut cunoștință, au fost
evacuați din imobilul proprietatea lor.
Prin rezoluția din 11 martie
2004, pronunțată în dosar nr. 443/II/2/2004, s-a respins, ca neîntemeiată,
plângerea petenților D.E., D.M. și F.M., împotriva rezoluției nr. 103/P/2003
din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a reținut că, prin rezoluția
din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a
dispus, în temeiul art. 209 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.
pen., neînceperea urmăririi penale față de M.E., M.I., notari publici, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Cercetările efectuate au
stabilit că notarii publici M.E. și M.I. din circumscripția Judecătoriei Arad,
au autentificat în anii 2001 - 2003 un număr de 239 contracte de împrumut a
unor sume de bani în valută, acordate de Ș.E. și Ș.G. În 41 din cazuri,
concomitent sau ulterior, au fost autentificate și oferte de dare în plată,
care au fost acceptate și semnate de ambele părți. Aceste contracte de împrumut
au fost redactate și autentificate cu respectarea condițiilor prevăzute de
lege.
În privința ofertelor de
dare în plată întocmite concomitent cu contractele de împrumut, cercetările
efectuate au evidențiat faptul că acestea au fost semnate de ambele părți și
exprimă acordul de voință al acestora, în sensul stingerii obligației
principale, printr-o altă prestație în locul celei pe care debitorul era
inițial obligat să o execute.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs petiționara D.E.M., care prin reprezentantul său C.M., a
solicitat casarea hotărârii și anularea ofertei de dare în plată și a actelor
de executare.
Examinând recursul în raport
de motivele invocate, cât și din oficiu, se constată că acesta este nefondat și
urmează a fi respins.
Verificând actele și
lucrările dosarului se reține că prin rezoluția din 22 decembrie 2003 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dată în dosarul nr.
103/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici
M.E. și M.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., conform
art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Susținerile petentei, în
sensul că notarul nu ar fi putut, în mod legal, să redacteze un înscris de dare
în plată, concomitent cu redactarea contractului de împrumut și că, în mod
fraudulos, acesta ar fi introdus printre exemplarele contractului de împrumut,
actul de dare în plată, nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Din actele dosarului rezultă
că petenta a semnat darea în plată.
Așadar, se constată că
instanța de fond a apreciat corect că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, în mod justificat, a dispus neînceperea urmăririi penale față de
notarii publici M.E. și M.I.
Pentru aceste considerente
se constată că nu există motive pentru trimiterea dosarului în vederea
redeschiderii urmăririi penale, în cauză și în consecință, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., plângerea petiționarei va fi respinsă, conform dispozitivului
hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara D.E.M. împotriva sentinței penale nr. 52/ PI
din 26 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurentă să
plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 noiembrie 2004.