ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5518/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 12

mai 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondată, plângerea petentului T.M.P. împotriva rezoluției nr. 1349/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații comisar – șef H.E. și subcomisar

M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

În esență, s-au reținut următoarele:

La 13 februarie 2004, petentul a

sesizat P.N.A. că, în ziua de 11 februarie 2004, comisarul – șef H.E., în

calitate de șef al Poliției municipiului Alexandria a ordonat subordonaților

săi să pătrundă în forță într-un imobil care a aparținea lui S.M.M., favorizând,

în acest fel, Fundația E. Universitatea Alex. Ghica din Alexandria, să rămână

în mod abuziv în acel imobil.

În urma verificărilor efectuate în

cursul actelor premergătoare, s-au constatat următoarele:

Fundația E. Alexandria, în cadrul

căreia funcționează Universitatea Alex. Ghica din aceeași localitate, își

desfășoară activitatea într-un imobil care a fost adjudecat la 1 aprilie 2003,

de către numitul B.D., prin sora sa, S.M.M., în calitate de procurator.

În baza actului de adjudecare, B.D.,

prin sora sa, în calitate de procurator, a închiriat, la 9 iunie 2003, acest

imobil, fundației sus-menționate, cere-și desfășura activitatea în această

locație.

Ulterior, prin adresa nr. 25 din 21

ianuarie 2004, SC L.A. SRL București i-a comunicat numitei S.M.M. că acest

imobil i-a fost atribuit în proprietate, prin decizia nr. 1430 din 2 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și că, deci, S.M.M. nu

mai are nici un drept asupra acestui imobil.

Nesocotind comunicarea primită, în

luna ianuarie și februarie 2004, S.M.M., împreună cu soțul său, însoțiți de

petentul T.M.P., au pătruns abuziv în imobilul menționat, și au blocat ușile de

acces cu lanțuri și lacăte, perturbând activitatea universitară.

La 6 februarie 2004, S.M.M. a depus

o plângere la poliție, reclamând că lanțurile au fost rupte de administratorul

Universității, în prezența directorului firmei de pază.

Această lucrare i-a fost repartizată

comisarului - șef H.E., și a fost înregistrată de subcomisarul M.I., care

ulterior, i-a comunicat reclamantei S.M.M. că, până la soluționarea litigiului

civil de către instanță, să permită accesul personalului Universității în

imobil.

La același organ de poliție au fost

depuse și plângerile SC F.E. Universitatea Alex. Ghica; SC A.R.U. S.R.L.

București și SC P.E. SRL Alexandria, împotriva soților S., pentru săvârșirea

infracțiunilor de tulburare a folosinței locuinței, distrugere, violare de

domiciliu nerespectarea hotărârii judecătorești și tulburare în posesie.

Evaluând rezultatul acestor

verificări, procurorul a constatat că cei doi lucrători de poliție, la 11

februarie 2004, nu au acționat abuziv și nici nu au favorizat presupușii

infractori, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Această soluție a fost confirmată și

de către procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 4041/II-2/2004,

a respins plângerea petentului.

Instanța, sesizată potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., examinând lucrările dosarului de acte premergătoare și

rezoluția atacată a constatat, în mod corect, că aceasta este legală și

temeinică, iar, drept urmare, a respins justificat plângerea petentului.

În concluzie, având în vedere că

sentința atacată este legală și temeinică, urmează ca recursul petentului să

fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul T.M.P. împotriva sentinței penale nr. 50 din 12 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005.