ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1471/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126

din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul

C.V.

împotriva rezoluției nr. 2425/P/2003

din 26 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de L.N. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 4 august 2001, în

cadrul emisiunii de știri, difuzată de Postul de televiziune T., petentul C.V.

aducea la cunoștință opiniei publice că numitul H.T., împreună cu lucrători ai

secției 15 Poliție, reprezentanți ai Primăriei sectorului 4 București și Corpul

Gardienilor Publici, sub pretextul evacuării forțate, au pătruns în mod ilegal

în incinta spațiului comercial pe care îl deținea în Piața Berceni Oltenița,

provocând distrugeri și sustrăgând bunuri în valoare de 3.000.000.000 lei.

În urma acestor afirmații,

la data de 29 august 2001, numitul H.T. a solicitat tragerea la răspundere

penală a petentului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 206 C.

pen.

Prin sentința penală nr.

2704 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 831 din 7 mai 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea petiționarului C.V. la

pedeapsa amenzii de 3.000.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.

S-a reținut de către

instanța penală, că afirmațiile proferate de inculpat la adresa părții vătămate

în legătură cu faptele petrecute la data de 1 august 2001 sunt nereale,

întrucât la acțiunea de evacuare ce a avut loc în respectiva împrejurare,

partea vătămată nu a participat, societatea sa fiind reprezentată de numita

H.L.

Anterior soluționării cauzei

în primă instanță, la data de 17 septembrie 2001, partea vătămată H.T. a

solicitat secției 15 Poliție eliberarea unei adrese, din care să rezulte dacă

se face vinovat de furtul bunurilor aparținând SC P.T.A., faptă reclamată de

petiționar ca fiind săvârșită cu ocazia dezafectării spațiului comercial din

Piața Berceni Oltenița, precizând totodată, că nu a participat la respectiva

activitate.

Cu adresa nr. 1228407 din 3

octombrie 2001, intimatul L.N., în calitate de șef al secției 15 Poliție,

comunica părții vătămate că în petiția formulată de SC P.T.A., prin care era

reclamată că, împreună cu alte persoane, a sustras bunuri (obiecte de inventar)

în valoare de 3.000.000.000 lei, cercetările au fost finalizate, stabilindu-se

că cele sesizate nu se confirmă.

Această adresă de răspuns a

fost depusă de solicitant în cauza penală înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 1 București sub nr. 10838/2001, în care avea calitatea de parte

vătămată.

La data de 11 noiembrie

2003, petiționarul C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului

L.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C.

pen., susținând că prin furnizarea neautorizată și nejustificată de informații

către numitul H.T., prin adresa de răspuns eliberată de lucrătorul de poliție,

i-au fost vătămate interesele legale în procesul penal soluționat prin

hotărârea de condamnare dispusă împotriva sa și a fost, implicit, favorizată

partea vătămată care a obținut astfel, avantaje procesuale.

Prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2425/P/2003 din 26 mai 2004, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul L.N., comisar șef, sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., constatându-se

că adresa de răspuns eliberată la cererea numitului H.T. nu a fost avută în

vedere de instanța penală la pronunțarea soluției de condamnare împotriva

petentului, iar semnatarul respectivei adrese nu a avut cunoștință de modul în

care va fi folosită, întrucât H.T. nu menționase în cuprinsul cererii

necesitatea solicitării, pentru a se putea reține că a existat o încercare de

favorizare a acestuia.

Prin rezoluția Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2719/II/21004

din 18 august 2004 a fost confirmată soluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de intimatul L.N.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, petiționarul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia

și pe fond, admiterea plângerii formulate, desființarea ordonanței atacate și

sancționarea penală a numitului L.N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

Verificând actele dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

Pe fond, s-a reținut că,

petiționarul a formulat plângere, în baza dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluției nr. 2425/P/2003 din 26 mai 2005 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de comisarul șef L.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

În plângerea formulată

împotriva comisarului șef L.N., petiționarul arată că acesta, prin adresa

înmânată numitului H.T. se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului.

În fapt, la data de 17

septembrie 2001, numitul H.T. a solicitat condamnatului secției 15 Poliție, lt.

col. L.N., să-i fie comunicată în scris calitatea în care acesta este citat de

poliție și cercetat privind reclamația de furt formulată de C.V.

Această cerere a fost

conexată la dosarul penal nr. 1228407/2001 și la data de 3 octombrie 2001 i s-a

răspuns că cercetările în cauză au fost finalizate și s-a stabilit că cele

sesizate de C.V. nu se confirmă.

Adresa a fost semnată de

șeful secției de poliție ca urmare a atribuțiilor ce le avea de a răspunde

cererilor și petițiilor formulate de cetățeni.

Pe de altă parte, la data de

4 august 2001, la postul de televiziune T., la emisiunea de știri, C.V. l-a

acuzat pe H.T. de sustragere prin efracție a utilajelor ce se aflau în fostul

său magazin din piața Berceni.

Ca urmare a difuzării

acestei emisiuni, numitul H.T. a formulat plângere penală împotriva lui C.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.

Prin sentința penală nr.

2704/2001 a Judecătoriei sector 1 București (definitivă prin decizia penală nr.

831/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală) inculpatul C.V. la 3

milioane lei amendă penală și 15 milioane lei despăgubiri civile către partea

civilă H.T.

Petiționarul a formulat

plângere penală împotriva comisarului șef L.N. susținând că acesta prin faptul

că a semnat și eliberat adresa solicitată de H.T., a fost prejudiciat în

desfășurarea procesului prin care a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de calomnie, plângere ce a fost soluționată prin rezoluția a cărei

desființare se cere în cauza de față.

În raport de cele reținute

mai sus, se constată că recursul formulat de petiționarul C.V. este nefondat din

următoarele considerente:

Pentru a pronunța hotărârea

de condamnare a petiționarului Judecătoria sector 1 București nu a reținut ca

probă adresa secției 15 Poliție, despre a cărei existență nu se face referire

în considerentele acesteia.

Pe de altă parte, intimatul

L.N. nu a avut cunoștință despre modul în care se va folosi de ea H.T., așa

încât nu se poate reține în sarcina acestuia că a încercat în vreun fel să-l

favorizeze pe solicitant.

Pentru aceste motive, în

baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr. 126 din 22

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2005.