ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4146/2005

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10

din 24 martie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.G.,

împotriva rezoluției din 8 noiembrie 2004 din dos. nr. 186/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost menținută.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 8

noiembrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dos. nr.

186/P/2004, privind pe C.C., executor judecătoresc și I.M., prim procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246

C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

S-a constatat că, prin

plângerea adresată organelor de urmărire penală petentul F.G. din Piatra Neamț

a înțeles să reclame pe C.C., care în calitate de executor judecătoresc l-a

evacuat silit din apartamentul proprietate personală, împiedicându-l, astfel, în

instanță pentru a-și susține cauza și pe I.M. pentru faptul că, în calitate de

prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nu a dispus

începerea urmăririi penale împotriva executorului, favorizându-l la

infracțiunea de abuz în serviciu.

Din examinarea actelor

administrate a rezultat că petentul reclamă aceleași fapte care au făcut

obiectul dosarelor nr. 3825/P/2003 și nr. 1521/P/2004 unde prin rezoluțiile

procurorului s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe

urmărirea penală față de C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., deoarece s-a constatat inexistența infracțiunii reclamate.

Împotriva rezoluției

sus-menționate – petentul a formulat plângere care prin rezoluția nr. 691/II/2/2004

din 27 mai 2004 a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că acesta a

cunoscut data punerii în executare a hotărârii de rejudecare (12.XII.2003) iar

reprezentarea la termenul de judecată din 18.XII.2003 nu a împiedicat instanța

de judecată să admită cererea formulată de executorul judecătoresc prin care

s-a autorizat accesul în apartamentul cu nr. 33 din blocul de pe B-dul. Traian.

În termen legal petiționarul

a formulat plângere împotriva rezoluției din 8 noiembrie 2004 susținând că este

nelegală și netemeinică, deoarece împotriva ordonanței de adjudecare a declarat

recurs, cale de atac care este suspensivă de executare, iar pe rolul instanței,

în ședința din 18 decembrie 2003 nu se află cererea formulată de executorul

judecătoresc de a i se autoriza accesul în apartamentul său.

În susținerea sentinței de

respingere a plângerii, instanța de fond a motivat că faptele reclamate de

petent au mai format obiect al unor dosare de urmărire penală în care s-a

dispus neînceperea urmării  penale.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs petentul care prin motivele scrise a

susținut în esență următoarele:

- rezoluțiile atacate sunt

nelegale deoarece nu s-a reținut că petentul a atacat cu recurs ordonanța de

adjudecare, cale de atac suspensivă de executare;

- pe rolul instanței nu se

află cererea executorului de a i se autoriza accesul în apartamentul

petentului;

- petentul nu a putut achita

cauțiunea (așa cum hotărâse instanța) deoarece fusese sechestrat în apartament

prin fapta executorului judecătoresc.

Criticile formulate de

recurent vor fi analizate în raport de prevederile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că instanța a făcut o

corectă apreciere a legii, iar recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 300

alin. (1) C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în

cauzele privitoare la strămutare de hotar, desființare de construcții,

plantații, sau a oricăror lucrări, având o așezare fixă, așa încât, susținerea

petentului cu privire la această împrejurare nu a putut fi reținută.

Din verificările efectuate

în cauză, s-a constatat că, persoana vătămată a avut cunoștințe de data punerii

în executare a hotărârii de adjudecare, făptuitorul făcând toate demersurile

pentru a îndeplini procedura legală în executarea sentinței civile nr. 3543/2003

a Judecătoriei Piatra Neamț.

Pe de altă parte, la data la

care executorul judecătoresc a aplicat sechestru, petentul nu a deschis ușa de

acces în locuință, așa încât, acesta a procedat la executare, potrivit legii.

Și în fine, deși se contestă

de către petent existența unei autorizări a executorului judecătoresc pentru a

avea acces în locuința acestuia, prin sentința civilă nr. 3543/2003, pronunțată

în dos. nr. 5778/2003 s-a admis cererea formulată de către executorul judecătoresc

C.C. și s-a autorizat accesul său în incinta apartamentului cu nr. 33 de pe

B-dul. Traian, în vederea punerii în executare a actului de adjudecare nr. 5/2003.

De altfel, toate faptele

reclamate de petent au mai format obiect și al dosarelor nr. 3825/P/2003 și nr.

1521/P/2004 care au fost soluționate tot prin soluții de neîncepere a urmăririi

penale.

Pentru toate aceste

considerente expuse, criticile sunt nefondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 10 din 24

martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.