ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4146/2005

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.G., împotriva rezoluției din 8 noiembrie 2004 din dos. nr. 186/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost menținută. Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 8 noiembrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dos. nr. 186/P/2004, privind pe C.C., executor judecătoresc și I.M., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. S-a constatat că, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală petentul F.G. din Piatra Neamț a înțeles să reclame pe C.C., care în calitate de executor judecătoresc l-a evacuat silit din apartamentul proprietate personală, împiedicându-l, astfel, în instanță pentru a-și susține cauza și pe I.M. pentru faptul că, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nu a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului, favorizându-l la infracțiunea de abuz în serviciu. Din examinarea actelor administrate a rezultat că petentul reclamă aceleași fapte care au făcut obiectul dosarelor nr. 3825/P/2003 și nr. 1521/P/2004 unde prin rezoluțiile procurorului s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de C.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece s-a constatat inexistența infracțiunii reclamate. Împotriva rezoluției sus-menționate – petentul a formulat plângere care prin rezoluția nr. 691/II/2/2004 din 27 mai 2004 a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că acesta a cunoscut data punerii în executare a hotărârii de rejudecare (12.XII.2003) iar reprezentarea la termenul de judecată din 18.XII.2003 nu a împiedicat instanța de judecată să admită cererea formulată de executorul judecătoresc prin care s-a autorizat accesul în apartamentul cu nr. 33 din blocul de pe B-dul. Traian.

În termen legal petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției din 8 noiembrie 2004 susținând că este nelegală și netemeinică, deoarece împotriva ordonanței de adjudecare a declarat recurs, cale de atac care este suspensivă de executare, iar pe rolul instanței, în ședința din 18 decembrie 2003 nu se află cererea formulată de executorul judecătoresc de a i se autoriza accesul în apartamentul său. În susținerea sentinței de respingere a plângerii, instanța de fond a motivat că faptele reclamate de petent au mai format obiect al unor dosare de urmărire penală în care s-a dispus neînceperea urmării penale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul care prin motivele scrise a susținut în esență următoarele: - rezoluțiile atacate sunt nelegale deoarece nu s-a reținut că petentul a atacat cu recurs ordonanța de adjudecare, cale de atac suspensivă de executare; - pe rolul instanței nu se află cererea executorului de a i se autoriza accesul în apartamentul petentului; - petentul nu a putut achita cauțiunea (așa cum hotărâse instanța) deoarece fusese sechestrat în apartament prin fapta executorului judecătoresc. Criticile formulate de recurent vor fi analizate în raport de prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că instanța a făcut o corectă apreciere a legii, iar recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 300 alin. (1) C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutare de hotar, desființare de construcții, plantații, sau a oricăror lucrări, având o așezare fixă, așa încât, susținerea petentului cu privire la această împrejurare nu a putut fi reținută. Din verificările efectuate în cauză, s-a constatat că, persoana vătămată a avut cunoștințe de data punerii în executare a hotărârii de adjudecare, făptuitorul făcând toate demersurile pentru a îndeplini procedura legală în executarea sentinței civile nr. 3543/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț. Pe de altă parte, la data la care executorul judecătoresc a aplicat sechestru, petentul nu a deschis ușa de acces în locuință, așa încât, acesta a procedat la executare, potrivit legii.

Și în fine, deși se contestă de către petent existența unei autorizări a executorului judecătoresc pentru a avea acces în locuința acestuia, prin sentința civilă nr. 3543/2003, pronunțată în dos. nr. 5778/2003 s-a admis cererea formulată de către executorul judecătoresc C.C. și s-a autorizat accesul său în incinta apartamentului cu nr. 33 de pe B-dul. Traian, în vederea punerii în executare a actului de adjudecare nr. 5/2003. De altfel, toate faptele reclamate de petent au mai format obiect și al dosarelor nr. 3825/P/2003 și nr. 1521/P/2004 care au fost soluționate tot prin soluții de neîncepere a urmăririi penale. Pentru toate aceste considerente expuse, criticile sunt nefondate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat se va respinge. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 10 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2005.