ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1611

din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnatul B.L., privind pedeapsa aplicată prin sentința penală

nr. 136/1999 a Tribunalului Brașov.

A fost obligat condamnatul

la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea sa, petentul a solicitat

întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 136/1999 a

Tribunalului Brașov, invocând motive familiale.

În cauză, s-a dispus

efectuarea unei anchete sociale, din referatul căreia s-a reținut că la adresa

indicată de petent locuiesc părinții acestuia, care sunt pensionați pe caz de

boală, imobilul fiind construit din pământ bătut format din două camere modest

mobilate, antreu și bucătărie în suprafață totală de 60 m.p., iar singurul

venit al familiei este pensia în cuantum de 970.000 lei lunar a tatălui

condamnatului.

Instanța de fond a arătat că

este adevărat că situația locativă și materială a familiei condamnatului ridică

anumite probleme, însă aceasta nu reprezintă o împrejurare specială care să

reclame întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul B.L., apreciind că în cauză sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 124

din 22 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva deciziei, în

termen legal, a declarat recurs condamnatul B.L., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei în baza dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului

cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din referatul de anchetă

socială efectuat de Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele rezultă că

familia condamnatului, respectiv mama și tatăl acestuia, au o situație

materială modestă, cu venituri mici.

Raportând prevederile art.

455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., la situația de fapt reținută în cauză,

se constată că motivul invocat de condamnat și anume situația materială grea a

familiei sale și faptul că aceștia sunt bolnavi nu reprezintă o împrejurare

specială, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza

căreia executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familia sa.

Pe de altă parte, într-o

perioadă de maxim trei luni este greu de crezut că situația materială și starea

sănătății părinților condamnatului s-ar putea îmbunătăți prin contribuția

acestuia.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 124 din 22

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2005.