ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1611 din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.L., privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 136/1999 a Tribunalului Brașov. A fost obligat condamnatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea sa, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 136/1999 a Tribunalului Brașov, invocând motive familiale.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din referatul căreia s-a reținut că la adresa indicată de petent locuiesc părinții acestuia, care sunt pensionați pe caz de boală, imobilul fiind construit din pământ bătut format din două camere modest mobilate, antreu și bucătărie în suprafață totală de 60 m.p., iar singurul venit al familiei este pensia în cuantum de 970.000 lei lunar a tatălui condamnatului. Instanța de fond a arătat că este adevărat că situația locativă și materială a familiei condamnatului ridică anumite probleme, însă aceasta nu reprezintă o împrejurare specială care să reclame întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul B.L., apreciind că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 124 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în baza dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Verificând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din referatul de anchetă socială efectuat de Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele rezultă că familia condamnatului, respectiv mama și tatăl acestuia, au o situație materială modestă, cu venituri mici.

Raportând prevederile art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., la situația de fapt reținută în cauză, se constată că motivul invocat de condamnat și anume situația materială grea a familiei sale și faptul că aceștia sunt bolnavi nu reprezintă o împrejurare specială, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza căreia executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Pe de altă parte, într-o perioadă de maxim trei luni este greu de crezut că situația materială și starea sănătății părinților condamnatului s-ar putea îmbunătăți prin contribuția acestuia. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 124 din 22 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2005.