ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8649/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată cu nr. 9439 din 11 noiembrie 2003, la Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă, reclamantul C.M.,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a

contestat hotărârea nr. 2869/3100 din 22 mai 2003, emisă de Comisia pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, în

componența prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, solicitând

încadrarea sa, conform Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. d), întrucât a făcut

parte din detașamentele de muncă forțată, fiind persecutat politic.

A mai solicitat reclamantul,

trecerea corectă în hotărâre, a adresei sale și totodată, menționarea corectă

în decizia nr. 134180 din 16 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a sectorului

6 București, a adresei de domiciliu.

Instanța sesizată, prin sentința

civilă nr. 80 din 13 ianuarie 2004, a declinat competența soluționării cauzei,

în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, unde

dosarul a fost înregistrat cu nr. 329/2004.

Pe parcursul procesului, reclamantul

a formulat precizări, invocând persecuția etnică suferită împreună cu familia,

după anul 1945 și solicitând să fie scos de sub incidența Legii nr. 309/2002,

întrucât nu a fost militar și să fie trecut sub incidența Legii nr. 189/2000, art.

1 lit. c) și d).

În cauză, pârâta a depus

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1002 din 5 mai 2004, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantul a formulat cererea sa, în temeiul Legii nr. 309/2002

și a depus la dosar, actele cu care a făcut dovada încadrării în art. 1 din

Legea nr. 309/2002. Drept urmare, i s-a stabilit calitatea de beneficiar al

Legii nr. 309/2002, art. 1, drepturile corespunzătoare acordându-i-se, începând

cu luna următoare înregistrării cererii.

Cu privire la eroarea materială din

cuprinsul adresei, instanța a decis că aceasta nu constituie un motiv de

anulare a hotărârii, în sensul că se poate corecta de către emitentul actului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul C.M., susținând că este îndreptățit să i se acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și de Legea nr. 309/2002, având

statutul de persoană persecutată din motive politice, întrucât, după anul 1945,

a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu și a făcut parte

din detașamentele de muncă forțată de la Medgidia.

Recursul este nefondat.

Verificând actele cauzei, se

constată că reclamantul s-a adresat comisiei, solicitând, în temeiul Legii nr. 309/2002,

stabilirea calității de beneficiar al acestei legi, dovedită cu actele depuse,

și anume: livretul său militar și fișa de evidență, cererea fiindu-i admisă

pentru perioada 6 mai 1945 - 25 noiembrie 1956, astfel cum a fost formulată.

Rezultă, așadar, că, stabilirea și

acordarea drepturilor, reclamantului, s-a făcut în mod legal, în baza cererii

depuse și potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

În consecință, sentința pronunțată

în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.

împotriva sentinței civile nr. 1002 din 5 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 noiembrie 2004.