ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8649/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată cu nr. 9439 din 11 noiembrie 2003, la Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a contestat hotărârea nr. 2869/3100 din 22 mai 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, în componența prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, solicitând încadrarea sa, conform Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. d), întrucât a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, fiind persecutat politic.

A mai solicitat reclamantul, trecerea corectă în hotărâre, a adresei sale și totodată, menționarea corectă în decizia nr. 134180 din 16 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a sectorului 6 București, a adresei de domiciliu. Instanța sesizată, prin sentința civilă nr. 80 din 13 ianuarie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, unde dosarul a fost înregistrat cu nr. 329/2004. Pe parcursul procesului, reclamantul a formulat precizări, invocând persecuția etnică suferită împreună cu familia, după anul 1945 și solicitând să fie scos de sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât nu a fost militar și să fie trecut sub incidența Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) și d). În cauză, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1002 din 5 mai 2004, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a formulat cererea sa, în temeiul Legii nr. 309/2002 și a depus la dosar, actele cu care a făcut dovada încadrării în art. 1 din Legea nr. 309/2002. Drept urmare, i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, art. 1, drepturile corespunzătoare acordându-i-se, începând cu luna următoare înregistrării cererii. Cu privire la eroarea materială din cuprinsul adresei, instanța a decis că aceasta nu constituie un motiv de anulare a hotărârii, în sensul că se poate corecta de către emitentul actului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.M., susținând că este îndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și de Legea nr. 309/2002, având statutul de persoană persecutată din motive politice, întrucât, după anul 1945, a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu și a făcut parte din detașamentele de muncă forțată de la Medgidia. Recursul este nefondat. Verificând actele cauzei, se constată că reclamantul s-a adresat comisiei, solicitând, în temeiul Legii nr. 309/2002, stabilirea calității de beneficiar al acestei legi, dovedită cu actele depuse, și anume: livretul său militar și fișa de evidență, cererea fiindu-i admisă pentru perioada 6 mai 1945 - 25 noiembrie 1956, astfel cum a fost formulată.

Rezultă, așadar, că, stabilirea și acordarea drepturilor, reclamantului, s-a făcut în mod legal, în baza cererii depuse și potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002. În consecință, sentința pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 1002 din 5 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.