ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1844/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/

F din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Galați, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul B.N.D., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, privind pe intimata B.L.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., obligă pe petent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Galați, sub nr. 24/2005, petentul B.N.D. a formulat în baza art.

278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați și a rezoluției de respingere a plângerii nr.

447/II/2/1999 din 1 iunie 1999 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluției din nr.

04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit.

d) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de B.L., judecător la

Judecătoria Brăila, pentru infracțiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de

art. 268 C. pen.

Petentul a solicitat

cercetarea și trimiterea în judecată a numitei B.L., judecător la Judecătoria

Brăila, pentru infracțiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C.

pen., deoarece a fost condamnat definitiv pe nedrept prin sentința penală nr.

680 din 28 martie 1995, pronunțată în dosarul nr. 10571/1994, la 100.000 lei

amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C. pen.

S-a mai reținut că din

verificarea dosarului nr. 10571/1994 al Judecătoriei Brăila și dosarul nr.

1504/1995 al tribunalului Brăila a rezulta următoarele:

La data de 1 noiembrie 1994,

reclamantul G.V. a chemat în judecată pe B.N.D., pentru infracțiunea de

calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., prin aceea că în repetate rânduri în

public, scris și oral i-a adresat cuvinte și expresii calomnioase la adresa sa.

Pe baza probelor din dosar

Judecătoria Brăila, prin sentința penală nr. 680 din 28 martie 1995, respectiv

judecător B.L. a dispus condamnarea numitului B.N.D. la 100.000 lei amendă,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.

Tribunalul Brăila, prin

decizia penală nr. 63 din 12 mai 1995, a respins, ca tardiv, recursul declarat

de numitul B.N.D.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, cu motivarea că din probele dosarului rezultă că

„expresiile calomnioase” au fost adresate de inculpat, părții vătămate în

toamna anului 1993, iar acțiunea directă a fost introdusă la 1 noiembrie 1994,

deci cu încălcarea art. 284 și art. 279 C. proc. pen., care prevăd că plângerea

trebuie adresată instanței de judecată în termen de 2 luni de la data la care

partea vătămată a știut cine este făptuitorul.

Curtea Supremă de Justiție,

prin decizia 2384 din 29 octombrie 1996, dată în dosarul nr. 1854/1996, a admis

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, a casat hotărârile atacate și în baza art. 11 pct.

2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului B.N.D., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 205 C. pen.

În baza acestei hotărâri,

petentul B.N.D. a susținut că a fost condamnat pe nedrept și totodată i-a fost

știrbită imaginea publică de membru marcant al P.N.Ț.C.D., filiala Brăila,

motiv pentru care a cerut cercetarea magistratului B.L., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 268 C. pen.

Prima instanță a mai reținut

că infracțiune de represiune nedreaptă constată în a pune în mișcare acțiunea

penală, a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o

persoană știind că este nevinovată.

Ori sub acest aspect, nu a

rezultat din nici o probă că magistratul B.L. știa că inculpatul este

nevinovat.

S-a mai reținut că întrucât

nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru existența acestei infracțiuni

magistrat B.L. nu putea fi trasă la răspundere penal, motiv pentru care s-a

apreciat că nu este cazul să se solicite avizul de cercetare a magistratului

din partea Ministerului Justiției.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmării penale nr. 4/P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați a formulat plângere petentul B.N.D., plângere care a fost respinsă,

ca nefondată, prin rezoluția nr. 447/II/2/1999 din 1 iunie 1999 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

S-a mai reținut că, după

apariția Legii nr. 281/2003 prin care a fost introdus art. 278

1

din

C. proc. pen., la data de 31 decembrie 2004, petentul B.N.D. s-a adresat

instanței de judecată cu plângerea împotriva rezoluțiilor nr. 04/P/1998 și nr.

447/II/2/1999 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând

admiterea plângerii, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 268 C.

pen. și obligarea sa, în solidar cu Ministerul Justiției la plata sumei de

100.000.000 Euro cu titlu de daune morale.

În motivarea hotărârii prima

instanță a reținut că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prevăzută de art.

268 C. pen., este de la 2 la 7 ani închisoare, iar termenul de prescripție a

răspunderii penale este potrivit art. 122 lit. c) C. pen., de 8 ani, acesta

împlinindu-se în situația calculării lui de la data pronunțării hotărârii de

către judecătorul B.L., la data de 28 martie 2003. În situația în care acesta

se va calcula de la data admiterii recursului în anulare de către Curtea

Supremă de justiție prin decizia 2384/1996, respectiv 29 octombrie 1996, acest

termen s-a împlinit la 29 octombrie 2004, deci anterior formulării plângerii de

către petent, respectiv la data de 31 decembrie 2004.

Pe fondul cauzei prima

instanța a apreciat conform probelor administrate în cauză faptul că

judecătoarea B.L. nu știa că petentul este nevinovat, iar în urma cercetării

judecătorești, după administrarea tuturor probelor și-a format convingerea că

acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs petentul B.N.D. solicitând admiterea lui, casarea hotărârii

atacată, infirmarea rezoluției ne neîncepere a urmăririi penale împotriva

intimatei B.L., pentru infracțiunea de represiune nedreaptă și continuarea

cercetării acesteia pentru această faptă.

Recursul declarat este

nefondat.

Prin Legea nr. 281/2003 a

fost introdus art. 278

1

C. proc. pen., iar potrivit prevederilor

art. Xl din același act normativ, acesta intră în vigoare de la 1 ianuarie

2004.

Astfel, conform

dispozițiilor art. C. proc. pen., plângerile împotriva rezoluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale, dispuse anterior datei de 1 ianuarie 2004, pot

fi formulate în tot cursul anului 2004, cu excepția prevăzută de art. IX pct.

5, teza ultimă și anume, a împrejurării de a nu se fi împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale.

Așa cum în mod corect a

reținut prima instanță, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale, deoarece infracțiunea de represiune cuprinde pedepse

cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, astfel că termenul de prescripție este

conform dispozițiilor art. 122 C. pen., de 8 ani, iar calculat de la data

pronunțării hotărârii de către judecătorul B.L., s-a împlinit la data de 28

martie 2003.

Pe fondul cauzei, din

probele administrate, nu s-a dovedit că judecătoarea B.L. știa că petentul

B.N.D. este nevinovat.

De asemenea, verificând

actele dosarului se constată că plângerea prealabilă formulată de petentul G.V.

a fost respinsă, ca tardiv, formulată, conform art. 284 C. proc. pen., iar

petentul B.N.D. nu a mai solicitat continuarea procesului, în condițiile art.

13 C. proc. pen., pentru a se stabili vinovăția sau nevinovăția sa.

Așadar, se constată că atât

rezoluția penale nr. 04/ P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, rezoluția de respingere a plângerii nr. 447/II/1999 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cât și hotărârea

atacată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

judecătoarei B.L., sunt temeinice și legale, astfel că recursul declarat de

petentul B.N.D. este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de petentul B.N.D. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 600.000

lei cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.N.D. împotriva sentinței penale nr. 8/ F

din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.