ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2731/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 9401 din 9 iulie 2004, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14336 din 14 iunie 2004, emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și un certificat eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Județeană Timiș, arătând că s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu, respectiv la data de 1 august 1943, și că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 991 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 1 august 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, fiind născută la 1 august 1943, în perioada refugiului familiei sale, începând cu această dată, a dobândit statutul de refugiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta este născută ulterior refugiului părinților săi și, drept urmare, condiția legală a „schimbării domiciliului” nu este îndeplinită.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor legale sus-menționate, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care, fără a-și fi părăsit efectiv domiciliul, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice. Că așa trebuie interpretate prevederile legale aplicabile în cauză, o dovedește și faptul că prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, legiuitorul a inclus în categoria beneficiarilor legii, și pe soțul supraviețuitor al persoanei care, decedată fiind, a suferit persecuții etnice în una din formele prevăzute la art. 1 din ordonanță. Or, dacă soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, i-au fost acordate drepturi compensatorii, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Cum, în cauză, s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 1 august 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 991 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.