ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6895/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie

2004 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 4944/2004, s-a

respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de

inculpata S.M.A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 72/P/2004 al

P.N.A., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C.

pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că nu sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune

prevăzute de art. 160

4

C. proc. pen.

Împotriva încheierii inculpata a

declarat recurs, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de liberare

provizorie pe cauțiune, întrucât nu este recidivistă și nu există date din care

să rezulte că va săvârși o altă infracțiune sau va încerca să zădărnicească

aflarea adevărului.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 160

1

C. proc. pen., inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate

provizorie pe cauțiune în tot cursul procesului penal.

Potrivit art. 160

4

alin.

(1), liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când este

asigurată repararea pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea

stabilită de organul competent.

Art. 160

4

alin. (3)

prevede, însă, că liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă, între altele,

când există date care justifică temerea că inculpatul va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți,

alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Dacă se are în vedere atitudinea

procesuală a inculpatei de a nega, contrar evidenței, comiterea faptei, există

temerea că ar putea influența înfăptuirea actului de justiție prin încercări de

zădărnicire a adevărului, încât ea se află în acest caz de împiedicare a

liberării provizorii pe cauțiune.

Ca atare, instanța de fond,

constatând neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea liberării provizorii pe

cauțiune și respingând cererea formulată, a pronunțat o soluție legală și

temeinică.

Față de această situație, urmează a

se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat și a fi respins în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata S.M.A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 4944/2004.

Obligă recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2004.