ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6895/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 4944/2004, s-a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata S.M.A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 72/P/2004 al P.N.A., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune prevăzute de art. 160 4 C. proc. pen. Împotriva încheierii inculpata a declarat recurs, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune, întrucât nu este recidivistă și nu există date din care să rezulte că va săvârși o altă infracțiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Recursul este nefondat. În conformitate cu art. 160 1 C. proc. pen., inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie pe cauțiune în tot cursul procesului penal. Potrivit art. 160 4 alin. (1), liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când este asigurată repararea pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de organul competent. Art. 160 4 alin. (3) prevede, însă, că liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă, între altele, când există date care justifică temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Dacă se are în vedere atitudinea procesuală a inculpatei de a nega, contrar evidenței, comiterea faptei, există temerea că ar putea influența înfăptuirea actului de justiție prin încercări de zădărnicire a adevărului, încât ea se află în acest caz de împiedicare a liberării provizorii pe cauțiune. Ca atare, instanța de fond, constatând neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea liberării provizorii pe cauțiune și respingând cererea formulată, a pronunțat o soluție legală și temeinică. Față de această situație, urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat și a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M.A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 4944/2004. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.