ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2759/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 aprilie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

4001/2004, au fost respinse cererile formulate de inculpata L.C.E. trimisă în

judecată, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C.

pen. și la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 264 C. pen., de

revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire a acesteia cu obligarea de

a nu părăsi localitatea și de liberare provizorie sub control judiciar.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive și că nu este fondată cererea de liberare sub

control judiciar.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpata L.C.E. care a susținut că în mod greșit i-au fost

respinse cererile, că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării

preventive și că se impune punerea în libertate.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererilor formulate.

Recursul împotriva soluției

de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive este

inadmisibil, iar împotriva celei de respingere a cererii de liberare sub

control judiciar este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă

instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea,

încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată

încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs.

Întrucât prima instanță a

respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a

acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, încheierea pronunțată nu

poate fi atacată, potrivit dispozițiilor evocate, cu recurs, ci numai odată cu

fondul.

Așa fiind, sub aspectul

analizat recursul este inadmisibil.

2

alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate

acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12

ani, iar în baza alin. (2) al aceluiași text, liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori când

există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte

infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de

probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea datelor

dosarului se constată că inculpata a fost trimisă în judecată, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 290 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art.

264 C. pen., reținându-se că, în calitate de avocat a pretins și primit sume de

bani lăsând să se creadă că are influență asupra unor judecători de la Înalta

Curte de Casație și Justiție și de la Tribunalul București, în vederea

aplicării unor dispoziții legale de reducere a pedepselor, ori a punerii în

libertate a unor persoane arestate, a instigat o persoană la întocmirea unui

document fals în care se menționau fapte penale pentru ca autorul denunțului să

beneficieze de dispoziții din legea penală de reducere a pedepsei și a

favorizat astfel infractori.

Având în vedere natura

faptelor și calitatea de avocat în care au fost săvârșite, ținând seama de

conduita pe parcursul procesului penal și existând temerea că inculpata va

încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor care

mai sunt de audiat în cadrul cercetării judecătorești, soluția instanței de

fond de respingere ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control

judiciar este justificată, în raport cu dispozițiile legale evocate.

În consecință, recursul

declarat este nefondat.

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

L.C.E., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 19

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 4001/2004.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.