ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2759/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004, au fost respinse cererile formulate de inculpata L.C.E. trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 264 C. pen., de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea și de liberare provizorie sub control judiciar. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu este fondată cererea de liberare sub control judiciar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata L.C.E. care a susținut că în mod greșit i-au fost respinse cererile, că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive și că se impune punerea în libertate. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererilor formulate. Recursul împotriva soluției de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive este inadmisibil, iar împotriva celei de respingere a cererii de liberare sub control judiciar este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs.

Întrucât prima instanță a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, încheierea pronunțată nu poate fi atacată, potrivit dispozițiilor evocate, cu recurs, ci numai odată cu fondul. Așa fiind, sub aspectul analizat recursul este inadmisibil. 2. Potrivit art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani, iar în baza alin. (2) al aceluiași text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea datelor dosarului se constată că inculpata a fost trimisă în judecată, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., reținându-se că, în calitate de avocat a pretins și primit sume de bani lăsând să se creadă că are influență asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Tribunalul București, în vederea aplicării unor dispoziții legale de reducere a pedepselor, ori a punerii în libertate a unor persoane arestate, a instigat o persoană la întocmirea unui document fals în care se menționau fapte penale pentru ca autorul denunțului să beneficieze de dispoziții din legea penală de reducere a pedepsei și a favorizat astfel infractori.

Având în vedere natura faptelor și calitatea de avocat în care au fost săvârșite, ținând seama de conduita pe parcursul procesului penal și existând temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor care mai sunt de audiat în cadrul cercetării judecătorești, soluția instanței de fond de respingere ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este justificată, în raport cu dispozițiile legale evocate. În consecință, recursul declarat este nefondat. 3. Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 19 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4001/2004. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2005.