ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3500/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea cauzei penale privind pe inculpații L.C.E., L.A. și T.P.M., având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., cauza nefiind în stare de judecată, a luat în discuție cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata L.C.E. Constatând că în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de aceasta. În termen legal, inculpata L.C.E. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia și punerea sa de îndată în libertate, susținând că nu există nici o probă certă împotriva sa, că are un copil minor în întreținere și că, dacă va fi pusă în libertate, se va prezenta la toate termenele de judecată. Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, potrivit art. 160 2 și următoarele C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de fond, la 31 mai 2005, a constatat că, față de dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen., având în vedere că de la data de 19 aprilie 2005, când instanța s-a mai pronunțat asupra unei asemenea cereri, nu au intervenit elemente noi, față de infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen.

și art. 264 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, alături de alți coinculpați și nu în ultimul rând, că în cauză nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este judecată, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpată. Ca atare, încheierea pronunțată la 31 mai 2005, este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 31 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004 al Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2005.