ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3500/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 mai

2005, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004, Curtea de Apel București, secția I

penală, investită cu soluționarea cauzei penale privind pe inculpații L.C.E., L.A.

și T.P.M., având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și art. 17

lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 264 alin. (1) C.

pen., cauza nefiind în stare de judecată, a luat în discuție cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata L.C.E.

Constatând că în cauză nu au

intervenit elemente noi care să conducă la îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 160

2

C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată,

cererea formulată de aceasta.

În termen legal, inculpata L.C.E.

a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea

acestuia și punerea sa de îndată în libertate, susținând că nu există nici o

probă certă împotriva sa, că are un copil minor în întreținere și că, dacă va

fi pusă în libertate, se va prezenta la toate termenele de judecată.

Recursul declarat de

inculpată nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 160

2

și următoarele C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale cât și al

judecății, instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar,

dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la motivele de

recurs invocate, se reține că instanța de fond, la 31 mai 2005, a constatat că,

față de dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen., având în vedere că de

la data de 19 aprilie 2005, când instanța s-a mai pronunțat asupra unei

asemenea cereri, nu au intervenit elemente noi, față de infracțiunea prevăzută

de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat

la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimisă în

judecată inculpata, alături de alți coinculpați și nu în ultimul rând, că în

cauză nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, subzistă temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei și impun în

continuare privarea de libertate a acesteia, apreciind că lăsarea în libertate

ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere

desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor

pentru care este judecată, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a

cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpată.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 31 mai 2005, este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 31 mai 2005,

pronunțată în dosarul nr. 4001/2004 al Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta inculpată

să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2005.