ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6337/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 16 noiembrie

2004 a P.N.A. - Serviciul Anticorupție București, înregistrat la 17 noiembrie

2004 la Curtea de Apel București sub nr. 4001, a fost trimisă în judecată, în

stare de arest, printre alții și inculpata L.C.E., pentru comiterea

infracțiunilor de: trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), instigare la fals sub semnătură

privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. și art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. și favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare al instanței se

reține în sarcina inculpatei că, în cursul lunii mai 2003, în calitate de

avocat în cadrul Baroului București, a pretins și primit suma de 11.000 dolari

S.U.A. de la cetățeanul iranian M.A. (arestat și trimis în judecată, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), afirmând că are

influență asupra unor lucrători de poliție și asupra unor judecători de la

Înalta Curte de Casație și Justiție, pe lângă care va interveni în vederea

întocmirii unor acte care să permită reținerea în sarcina celui judecat a

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în temeiul cărora acesta urma să

beneficieze de o reducere a pedepsei aplicate.

În același context, inculpata a

determinat-o în mod repetat pe M.M. să contrafacă semnătura inculpatului M.A.

pe un denunț care a fost depus ulterior la organele de poliție în vederea

efectuării de cercetări și totodată, să întocmească în fals un denunț referitor

la alte persoane care procurau droguri.

În cursul lunii octombrie 2003,

inculpata a pretins și primit suma de 10.000 dolari S.U.A. de la cetățeanul

turc A.S., arestat preventiv pentru deținere de droguri, afirmând că are

influență asupra magistraților de pe lângă Tribunalul București pe lângă care

va interveni pentru a-l pune în libertate.

Măsura arestării preventive dispusă

față de inculpată, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. h) și d) C.

proc. pen.

După înregistrarea dosarului la

instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală, văzând că

inculpata L.C.E. a fost trimisă în judecată în stare de arest, potrivit art.

300

1

C. proc. pen., a verificat din oficiu și în camera de consiliu,

legalitatea și temeinicia arestării preventive a acesteia.

Astfel, s-a dat încheierea din 18

noiembrie 2004 și prin care, s-a menținut starea de arest a inculpatei L.C.E.

potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen.

Instanța a apreciat că până în prezent,

nu s-a modificat situația inițial reținută, pentru a se repune spre analiză,

pericolul pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

și nici dispozițiile art. 148 lit. d) C. proc. pen., probatoriul cauzei

evidențiind presupuneri că s-au comis fapte penale, de natura celor imputate

inculpatei.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpata a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate cu privire la evaluarea probelor și pe baza cărora se impune a fi

judecată, în continuare, în stare de libertate, ea neconstituind un pericol

concret pentru ordinea publică și nici pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul cauzei, în

raport de prevederile art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen., dispoziții legale

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei recurente,

precum și din oficiu, Curtea, reține că:

Inculpata a fost arestată, pentru

aducerea sa în fața autorității judiciare competente, existând motive

verosimile de a se bănui că a săvârșit fapte penale de natura celor analizate

și reținute în rechizitoriu și există în același timp, temeiuri potrivit

cărora, în această fază procesuală, este necesară și împiedicarea

făptuitorului, să săvârșească alte fapte antisociale cu impact puternic

negativ, asupra ordinei publice.

Ca atare, probele au fost corect

evaluate și văzând că motivele avute în considerație, la data arestării

preventive, subzistă, lăsarea în libertate a inculpatei recurente, încă nu se

impune.

În consecință, recursul formulat de

recurentă, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004.

Obligă recurenta inculpată să

plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2004.