ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6337/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 16 noiembrie 2004 a P.N.A. - Serviciul Anticorupție București, înregistrat la 17 noiembrie 2004 la Curtea de Apel București sub nr. 4001, a fost trimisă în judecată, în stare de arest, printre alții și inculpata L.C.E., pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), instigare la fals sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare al instanței se reține în sarcina inculpatei că, în cursul lunii mai 2003, în calitate de avocat în cadrul Baroului București, a pretins și primit suma de 11.000 dolari S.U.A. de la cetățeanul iranian M.A. (arestat și trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), afirmând că are influență asupra unor lucrători de poliție și asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe lângă care va interveni în vederea întocmirii unor acte care să permită reținerea în sarcina celui judecat a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în temeiul cărora acesta urma să beneficieze de o reducere a pedepsei aplicate. În același context, inculpata a determinat-o în mod repetat pe M.M.

să contrafacă semnătura inculpatului M.A. pe un denunț care a fost depus ulterior la organele de poliție în vederea efectuării de cercetări și totodată, să întocmească în fals un denunț referitor la alte persoane care procurau droguri. În cursul lunii octombrie 2003, inculpata a pretins și primit suma de 10.000 dolari S.U.A. de la cetățeanul turc A.S., arestat preventiv pentru deținere de droguri, afirmând că are influență asupra magistraților de pe lângă Tribunalul București pe lângă care va interveni pentru a-l pune în libertate. Măsura arestării preventive dispusă față de inculpată, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. h) și d) C. proc. pen. După înregistrarea dosarului la instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală, văzând că inculpata L.C.E.

a fost trimisă în judecată în stare de arest, potrivit art. 300 1 C. proc. pen., a verificat din oficiu și în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a acesteia. Astfel, s-a dat încheierea din 18 noiembrie 2004 și prin care, s-a menținut starea de arest a inculpatei L.C.E. potrivit art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. Instanța a apreciat că până în prezent, nu s-a modificat situația inițial reținută, pentru a se repune spre analiză, pericolul pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen. și nici dispozițiile art. 148 lit. d) C. proc. pen., probatoriul cauzei evidențiind presupuneri că s-au comis fapte penale, de natura celor imputate inculpatei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpata a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu privire la evaluarea probelor și pe baza cărora se impune a fi judecată, în continuare, în stare de libertate, ea neconstituind un pericol concret pentru ordinea publică și nici pentru buna desfășurare a procesului penal. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de prevederile art. 148 lit. d) și h) C. proc.

pen., dispoziții legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei recurente, precum și din oficiu, Curtea, reține că: Inculpata a fost arestată, pentru aducerea sa în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a se bănui că a săvârșit fapte penale de natura celor analizate și reținute în rechizitoriu și există în același timp, temeiuri potrivit cărora, în această fază procesuală, este necesară și împiedicarea făptuitorului, să săvârșească alte fapte antisociale cu impact puternic negativ, asupra ordinei publice. Ca atare, probele au fost corect evaluate și văzând că motivele avute în considerație, la data arestării preventive, subzistă, lăsarea în libertate a inculpatei recurente, încă nu se impune.

În consecință, recursul formulat de recurentă, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4001/2004. Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.