ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 3665/2/2007 (1303/2007), având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petenta inculpată D.A., Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea acesteia, dispunând restituirea cauțiunii după rămânerea definitivă a încheierii, constatând că prezenta cauză este de mare complexitate, inculpata fiind învinuită de săvârșirea unei infracțiuni grave, de ridicat pericol social, cu rezonanță în opinia publică.

În termen legal, inculpata a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, arătând că lăsarea sa în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, că nu poate influența aflarea adevărului, că prin legiferarea acestor prevederi de către legiuitor a fost lăsată la latitudinea instanței această modalitate de desfășurare a procesului penal, apreciind că temeinicia acestei cereri este îndeplinită și față de circumstanțele sale personale, având o stare de sănătate precară și un copil de vârstă preșcolară, care în curând trebuie să înceapă școala. A mai susținut că a conștientizat greșeala făcută, că a lucrat 10 ani în Ministerul de Interne și 6 ani în avocatură și că nu va împieta cu nimic bunul mers al judecății.

Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. „d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 160 4 și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie pe cauțiune, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 160 2 alin. (1) și (2). Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de fond, la 23 mai 2007 a constatat că, față de dispozițiile art. 160 4 C. proc.

pen., având în vedere că prin rezoluția nr. 13/P/2007 din 4 mai 2007, D.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata D.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în forma continuată prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, aceasta nu este întemeiată, apreciindu-se în concret, față de complexitatea cauzei, de natura gravă a infracțiunii pentru care este cercetată inculpata, de gradul ridicat de pericol social, de rezonanța în opinia publică și, nu în ultimul rând, de pregătirea profesională a inculpatei, avocat în cadrul Baroului București, fost lucrător în Ministerul de Interne, care se presupune că prin pregătirea sa este o persoană care a asigurat respectarea literei și spiritului legii, astfel că a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.

Ca atare, încheierea pronunțată la 23 mai 2007 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata D.A. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A. împotriva încheierii din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3665/2/2007 (1303/2007). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2007.