ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 mai

2007, pronunțată în dosarul nr. 3665/2/2007 (1303/2007), având ca obiect

cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petenta inculpată D.A.,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea

acesteia, dispunând restituirea cauțiunii după rămânerea definitivă a

încheierii, constatând că prezenta cauză este de mare complexitate, inculpata

fiind învinuită de săvârșirea unei infracțiuni grave, de ridicat pericol

social, cu rezonanță în opinia publică.

În termen legal, inculpata a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia și

admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, arătând că lăsarea sa în

libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, că nu poate influența

aflarea adevărului, că prin legiferarea acestor prevederi de către legiuitor a

fost lăsată la latitudinea instanței această modalitate de desfășurare a

procesului penal, apreciind că temeinicia acestei cereri este îndeplinită și

față de circumstanțele sale personale, având o stare de sănătate precară și un

copil de vârstă preșcolară, care în curând trebuie să înceapă școala. A mai

susținut că a conștientizat greșeala făcută, că a lucrat 10 ani în Ministerul

de Interne și 6 ani în avocatură și că nu va împieta cu nimic bunul mers al

judecății.

Recursul declarat de

inculpată nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. „d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 160

4

și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale,

cât și al judecății, instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberarea

provizorie pe cauțiune, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile

prevăzute în art. 160

2

alin. (1) și (2).

Cu referire la motivele de

recurs invocate, se reține că instanța de fond, la 23 mai 2007 a constatat că,

față de dispozițiile art. 160

4

C. proc. pen., având în vedere că

prin rezoluția nr. 13/P/2007 din 4 mai 2007, D.N.A., secția de combatere a corupției,

a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata D.A., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în forma continuată prevăzută de

art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii

de liberare provizorie pe cauțiune, aceasta nu este întemeiată, apreciindu-se

în concret, față de complexitatea cauzei, de natura gravă a infracțiunii pentru

care este cercetată inculpata, de gradul ridicat de pericol social, de

rezonanța în opinia publică și, nu în ultimul rând, de pregătirea profesională

a inculpatei, avocat în cadrul Baroului București, fost lucrător în Ministerul

de Interne, care se presupune că prin pregătirea sa este o persoană care a

asigurat respectarea literei și spiritului legii, astfel că a dispus

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 23 mai 2007 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpata D.A. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.A. împotriva încheierii din 23 mai 2007 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3665/2/2007

(1303/2007).

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2007.