ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4279/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 7

februarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C.

pen., a condamnat pe inculpata S.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art.

2 din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2

1

)

și (2) din Legea nr. 1243/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.,

a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen., inculpata S.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus

timpul prevenției de la 24 septembrie 2005 la zi și în baza art. 350 C. pen., a

menținut starea de arest a inculpatei.

A constatat consumată integral

cantitatea de 0,16 gr. heroină (în procesul analizelor de laborator).

A constatat restituită suma de

500.000 lei reprezentând banii înseriați martorului S.F.I.

A dispus restituirea către martorul

H.C. a unui telefon mobil depus la Camera de Corpuri Delicte, precum și a sumei

de 500.000 lei.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen., art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de

500.000 lei obținută de inculpată urmare faptei săvârșite.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în ziua de 24 septembrie 2005, inculpata S.M.

a vândut martorului denunțător S.I.F. 4 doze de heroină (0,18 gr.) cu suma de

1.000.000 lei, iar cu ocazia prinderii sale în flagrant au fost găsite 6 doze

de heroină (0,28 gr.).

Situația de fapt și vinovăția inculpatei

au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză,

respectiv: declarațiile martorului cumpărător S.I.F., proces-verbal din 24

septembrie 2005 de înseriere a bancnotelor puse la dispoziție de martor și cu

care s-a achitat heroina, proces-verbal de prindere în flagrant a inculpatei S.M.

și a învinuitului H.C., planșa foto, proces-verbal de percheziție, raport de

constatare tehnico-științifică nr. 219160 din 24 septembrie 2005 prin care se

arată că substanța analizată este heroină, declarațiile martorilor M.D., S.M.,

S.I., declarațiile învinuitului H.C., fișa medicală de arest a inculpatei S.M.,

precum și declarațiile acesteia.

Fiind audiată, atât pe parcursul

urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpata a

recunoscut săvârșirea faptelor.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 195

din 10 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată,

însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii,

inculpata S.M. a declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul redozării pedepsei aplicate, având în

vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale,

respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele și are doi

copii minori în întreținere, lăsând la aprecierea instanței soluționarea

acestuia.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că, la stabilirea

pedepselor, ambele instanțe au dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ –

preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol

social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările

comiterii faptelor, impactul asupra societății, limitele sancțiunii prevăzute

de textul incriminator, circumstanțele personale ale inculpatei, faptul că până

la acest moment a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea

faptelor, aspecte față de care se apreciază că în mod corect s-au reținut în

favoarea acesteia dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că pedeapsa

rezultantă aplicată este just individualizată și nu se impune redozarea.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M.

împotriva deciziei penale nr. 195 din 10 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și

arestării preventive de la 24 septembrie 2005 la 4 iulie 2006.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2006.