ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 41/F din 23

februarie 2004, a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului P.N.,

față de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa Județeană de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale Vrancea, privind recunoașterea stagiului

militar efectuat în detașamente de muncă. Prin aceeași sentință, față de pârâta

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București s-a respins

cererea reclamantului, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul P.N. a solicitat în

conformitate cu prevederile Legii nr. 29/1990, ca prin hotărâre judecătorească

să i se recunoască o perioadă de 12 luni și 24 zile pentru dobândirea

drepturilor bănești cuvenite conform Legii nr. 309/2002, față de perioada de

numai 9 luni și 26 zile ce i-a fost deja recunoscută, ca reprezentând stagiul

militar satisfăcut în detașamentele de muncă, astfel cum rezultă din adeverința

nr. 1461 din 12 mai 2003, emisă de Centrul Militar Zonal Vrancea.

Instanța de fond, analizând

cu precădere excepția de tardivitate, ca și cea a lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, a reținut temeinicia acestora și a respins acțiunea reclamantului, pe

aceste considerente; în ceea ce privește tardivitatea, s-a reținut că

reclamantul a formulat mai multe petiții privind recunoașterea stagiului militar

conform Legii nr. 309/2002, obiectul contestației de față reprezentându-l

răspunsul Centrului Militar Zonal Vrancea, eliberat sub nr. 120 din 8 august 2003,

urmare a cererii reclamantului din data de 17 iulie 2003.

Acțiunea reclamantului

depusă la 26 septembrie 2003 este înregistrată cu depășirea termenului de 30

zile prevăzut atât de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, cât și de art. 6 alin.

(5) din Legea nr. 309/2002, acest ultim text preluând de fapt principiul

prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea sentinței și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța competentă, respectiv

Tribunalul Județean Vrancea.

Printr-un prim motiv de casare,

analizat prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel a soluționat

cererea sa, întrucât în opinia lui, Tribunalul Vrancea era competent să o

judece față de faptul că actele administrative contestate au fost emise de

Centrul Militar Zonal Vrancea, și nu de Ministerul Apărării Naționale.

Prin cel de-al doilea motiv

de casare, recurentul a susținut că în mod eronat instanța a soluționat cererea

sa pe excepție, reținând tardivitatea acesteia și fără a analiza, astfel,

fondul pretențiilor formulate. Recurentul a arătat că în raport cu prevederile art.

5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, potrivit cu care acțiunea în contencios

administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării

actului administrativ atacat, acțiunea sa nu este tardivă, termenul de 30 zile

aplicat de instanța de fond, nefiind incident în cauză.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și prin prisma

prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul de față,

pentru următoarele considerațiuni.

Curtea de Apel Galați a fost

legal învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamantul-recurent P.N.,

prin declinare de competență, conform sentinței civile nr. 149 din 11 noiembrie

2001 a Tribunalului Vrancea, care, reținând că în cauză trebuie să figureze

Ministerul Apărării Naționale, în calitate de pârât, întrucât Centrul Militar

Zonal nu are personalitate juridică, a făcut în mod corect aplicarea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții

legale, actele administrative eliberate de o autoritate a administrației

centrale, în cazul de față, Ministerul Apărării Naționale, ce tutelează și în

subordinea căruia funcționează fără personalitate juridică, centrele zonale

militare, pot fi contestate în fața curților de apel competente.

Așadar, critica referitoare

la competența instanței ce a soluționat cauza de față, este nefondată și

urmează a fi înlăturată.

Nici critica referitoare la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi

primită.

Înalta Curte apreciază că în

mod corect instanța de fond a reținut tardivitatea acțiunii reclamantului,

făcând, pe de o parte, aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002,

iar pe de alta, a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Depășirea termenului de 30

de zile prevăzut de articolele de lege menționate, a condus în mod corect la

constatarea tardivității. Ipoteza art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/2990 nu-i

este aplicabilă recurentului-reclamant, întrucât vizează situațiile în care

reclamația celui în cauză, ca procedură prealabilă, este nesoluționată de

organul administrativ în termenul legal de 30 de zile, prevăzut în alin. (1) și

(2) ale aceluiași articol, ceea ce nu este, însă, cazul în speța de față.

Față de cele sus menționate,

conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză de

reclamantul-recurent, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.N., împotriva sentinței civile nr. 41/F din 23 februarie 2004, a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2005.