ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7022/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată la 15 decembrie 2003, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, revizuienta SC H. SRL a solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 3859/2003, pronunțată la 13 noiembrie 2003, în dosarul nr. 470/2003

al acestei instanțe.

Cererea de revizuire a fost

întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul

că după pronunțarea deciziei, au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au

putut fi prezentate.

Astfel, în motivarea cererii de

revizuire, revizuienta a arătat că instanța de recurs care a pronunțat decizia

civilă nr. 3859/2003, a apreciat greșit situația de fapt și de drept, deoarece

la dosar nu au existat procesele-verbale de control din 5 iulie 2000 și din 15

august 2000, avizul de verificare nr. 1526/2001, certificatul de atestare nr. 7/1999

și certificatul de investitor nr. TM/1.108 din 22 mai 1995.

Se susține, de asemenea, de revizuientă,

că aceste înscrisuri nu s-au depus, deoarece instanța nu a încuviințat proba cu

înscrisuri.

Analizând cererea de revizuire, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu prevederile art. 322 și urm. C. proc.

civ., Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac

extraordinară de retractare, care poate fi formulată numai în cazurile expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale în vigoare.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (cadru legal invocat de revizuientă):

„Revizuirea unei hotărâri, dată de o instanță de recurs, atunci când evocă

fondul, se poate cere: 5. dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Rezultă cu certitudine din textul de

lege mai sus invocat, că „înscrisurile” invocate într-o cerere de revizuire, ca

„acte noi”, trebuie să fi fost descoperite după pronunțarea hotărârii, să fi

fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

În cauza dedusă judecății, însă,

înscrisurile invocate de revizuientă nu întrunesc nici una din condițiile

cerute de lege.

Astfel, toate actele invocate sunt

preexistente pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, ele nu au fost

reținute de partea potrivnică, iar revizuienta nu a făcut nici o dovadă din

care să rezulte că a fost în imposibilitate să le prezinte dintr-o împrejurare

mai presus de voința ei.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC H. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 3859 din 13

noiembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.