ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7022/2004

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la 15 decembrie 2003, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, revizuienta SC H. SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3859/2003, pronunțată la 13 noiembrie 2003, în dosarul nr. 470/2003 al acestei instanțe. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că după pronunțarea deciziei, au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au putut fi prezentate.

Astfel, în motivarea cererii de revizuire, revizuienta a arătat că instanța de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 3859/2003, a apreciat greșit situația de fapt și de drept, deoarece la dosar nu au existat procesele-verbale de control din 5 iulie 2000 și din 15 august 2000, avizul de verificare nr. 1526/2001, certificatul de atestare nr. 7/1999 și certificatul de investitor nr. TM/1.108 din 22 mai 1995. Se susține, de asemenea, de revizuientă, că aceste înscrisuri nu s-au depus, deoarece instanța nu a încuviințat proba cu înscrisuri. Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate și în raport cu prevederile art. 322 și urm. C. proc. civ., Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare, care poate fi formulată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale în vigoare.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (cadru legal invocat de revizuientă): „Revizuirea unei hotărâri, dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere: 5. dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”. Rezultă cu certitudine din textul de lege mai sus invocat, că „înscrisurile” invocate într-o cerere de revizuire, ca „acte noi”, trebuie să fi fost descoperite după pronunțarea hotărârii, să fi fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În cauza dedusă judecății, însă, înscrisurile invocate de revizuientă nu întrunesc nici una din condițiile cerute de lege. Astfel, toate actele invocate sunt preexistente pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, ele nu au fost reținute de partea potrivnică, iar revizuienta nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că a fost în imposibilitate să le prezinte dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC H. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 3859 din 13 noiembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.