ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6077/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6077/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 16
ianuarie 2002, în dosarul nr. 4160/P/2001 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.F.,
pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în acte sub
semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2), art.
290 și art. 291 C. pen.
Pentru a dispune trimiterea
în judecată a inculpatului, procurorul a reținut că, în cursul anului 1999, în
calitate de asociat unic și administrator la SC P.I.E. SRL Craiova, având ca
obiect comercializarea produselor chimice, inculpatul a achiziționat în mod
ilegal de la diferite persoane, din piețe sau târguri, un număr de 869 de
cupoane agricole și, pe baza acestora, a întocmit un tabel nominal fictiv, care
conținea nume de persoane și serii de buletine de identitate false ale unor
agricultori, pe care le-a prezentat la SC D. SA Craiova, achiziționând
îngrășeminte chimice, iar ulterior, le-a decontat prin B.A. SA Craiova,
încasând în mod nejustificat suma de 152.075.000 lei.
Prin sentința penală nr.
3859 din 11 septembrie 2002, Judecătoria Craiova, în baza art. 334 C. proc.
pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de fals în înscrisuri
sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 și infracțiunea de uz de fals, prevăzută
de art. 291 C. pen., într-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat
pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
Totodată, a respins acțiunea
civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. a Județului Dolj.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este corectă
însă încadrarea juridică în art. 290 și art. 291 C. pen., este eronată,
schimbând-o în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Cu privire la această
infracțiune, instanța a considerat că lipsește obiectul material, întrucât
listele pe baza cărora s-au obținut îngrășemintele chimice, deși conțin date
false (nume, prenume și serii de buletine de identitate) nu sunt apte să
producă consecințe juridice, întrucât nu au fost semnate de inculpat, deci
neîndeplinind condiția de act sub semnătură privată.
De asemenea, tabelele
respective nu erau apte să producă consecințe juridice și pentru că era
interzisă decontarea pe baza cupoanelor agricole, potrivit art. 13 alin. (4)
din H.G. nr. 102/1999.
Cu privire la infracțiunea
de înșelăciune, prima instanță a considerat, de asemenea, că lipsește elementul
material al laturii obiective, deoarece nu s-a produs o inducere în eroare a SC
D. SA Craiova, care să fi determinat-o să livreze îngrășemite chimice, de vreme
ce această societate avea interdicția legală de a livra îngrășeminte chimice pe
baza cupoanelor agricole, către un alt furnizor.
Conform art. 10 alin. (2)
din O.G. nr. 32/1999, livrarea îngrășemintelor chimice nu se poate face decât
beneficiarilor de cupoane pentru agricultori.
Neîndeplinirea acestei
obligații atrage după sine restituirea contravalorii cupoanelor încasare, către
bugetul de stat.
Obligația respectivă fiind
de natură fiscală, nu reprezintă un prejudiciu de natură civilă, în opinia
primei instanțe.
Sentința a fost atacată cu
apel de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă D.G.F.P. a
Județului Dolj.
Parchetul a criticat
sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că greșit s-a dispus
achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,
întrucât, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor
prevăzute de art. 290 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., atât sub aspectul
laturii obiective, cât și al laturii subiective.
Partea civilă a susținut în
apelul său, că prima instanță a soluționat greșit latura civilă a cauzei,
deoarece nu s-a luat în seamă prejudiciul cauzat de inculpat bugetului
statului.
Prin decizia penală nr. 277
din 27 martie 2003, Tribunalul Dolj a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de parchet și partea civilă.
Împotriva acesteia, au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea civilă
D.G.F.P.C.F.S. Dolj, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului și
neobligare a acestuia la despăgubiri către partea civilă.
Prin decizia penală nr. 1365
din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri și a
casat decizia instanței de apel, precum și sentința pronunțată în cauză și
rejudecând:
În baza art. 290 C. pen.,
l-a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare și, în baza art. 215 alin. (1)
și (2) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 și art.
34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să
plătească părții civile D.G.F.P. Dolj suma de 150.075.000 lei despăgubiri
civile și statului suma 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Se motivează că, încă de la
primele cercetări, inculpatul a declarat că a întocmit fictiv tabele pe care
le-a prezentat furnizoarei SC D. SA Craiova, aceasta fiind singura modalitate
de a obține livrarea produselor pe bază de cupoane agricole.
Potrivit art. 10 alin. (2)
din O.G. nr. 32/1999, SC D. SA Craiova avea interdicția de a livra îngrășemite
chimice în baza cupoanelor agricole altor beneficiari decât deținătorilor
legali ai acestor mijloace de plată.
Cum inculpatul achiziționase
un număr important de cupoane agricole, le-a valorificat în interesul
societății comerciale al cărei administrator era, folosindu-se de acte false
pentru a crea convingerea unității furnizoare (de îngrășeminte) că el este
mandatarul unor deținători reali de cupoane agricole și că marfa va ajunge la
aceștia.
S-a considerat că toate
tabelele întocmite îndeplinesc condițiile unor acte sub semnătură privată,
inclusiv semnătura inculpatului, ca mandatar, pentru că altfel nu s-ar fi
realizat inducerea în eroare a celor abilitați să aprobe livrarea în condițiile
sus-menționate.
Inculpatul înscriind în
tabelele respective, prezentate la societatea producătoare de îngrășemintele
chimice, date false cu privire la identitatea unor deținători de cupoane
agricole, a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzută de art. 290 C. pen. și depunând tabelele la societatea furnizoare,
drept acte reale, a obținut livrarea cantității de 86,92 tone îngrășeminte
chimice, pe care a achitat-o cu cupoane agricole, faptă ce realizează
elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215
alin. (1) și (2) C. pen.
Pentru aceleași considerente
a fost angajată și răspunderea civilă a inculpatului pentru contravaloarea
cupoanelor agricole folosite în alte scopuri decât cele legale.
Împotriva deciziei penale
nr. 1365 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs
în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 8 C.
proc. pen., susținând că, prin condamnarea inculpatului, instanța de recurs a
comis o gravă eroare de fapt.
Se susține, în esență, că
deși facturile de achiziționare a îngrășemintelor chimice de la SC D. SA
Craiova poartă semnătura inculpatului, aceste acte nu au produs consecințe
juridice și ca atare, activitatea inculpatului nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 290 C. pen., lipsind obiectul material al acesteia.
Cu privire la infracțiunea
de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., se arată că
greșit s-a reținut că inculpatul a săvârșit această faptă, față de SC D. SA
Craiova, prin inducere în eroare, prezentând tabele fictive.
Se solicită casarea deciziei
instanței de recurs și menținerea hotărârii instanțelor de fond și de apel.
Recursul în anulare este
nefondat.
Se constată, că instanța de
recurs făcând o judicioasă analiză a situației de fapt care rezultă din probele
administrate, a reținut corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de
fals material în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune.
Potrivit art. 10 alin. (2)
din O.G. nr. 32/1999, SC D. Craiova avea interdicția de a livra îngrășeminte
chimice în baza cupoanelor agricole, altor beneficiari decât deținătorilor
legali ai unor astfel de cupoane.
Pentru valorificarea
cupoanelor agricole pe care le achiziționase, inculpatul s-a folosit de acte
false pentru a crea convingerea societății furnizoare că el este mandatarul
unor deținători legali de cupoane agricole și îngrășemintele agricole
achiziționate vor ajunge la aceștia.
Deci corect s-a reținut că
tabelele cu date false cu privire la identitatea unor deținători de cupoane
agricole îndeplinesc toate condițiile unor acte sub semnătură privată, iar
fapta inculpatului, de a întocmi aceste acte, a fost caracterizată corect în
infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Prezentând ca reale aceste
acte, inculpatul a indus în eroare prepușii societății furnizoare,
determinându-i să livreze inculpatului cantitatea de 86,92 tone îngrășeminte
chimice, contravaloarea acesteia fiind achitată cu cupoane agricole.
Așa fiind, s-a reținut, de
asemenea, corect că, inculpatul a comis și infracțiunea de înșelăciune
prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
Așadar, decizia instanței de
recurs nu este criticabilă.
Pentru aceste considerente,
recursul în anulare este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza
art. 414
1
, raportat la art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1365 din 8
octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.D.F.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 noiembrie 2004.