ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din 7 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba a fost condamnat inculpatul L.N., la 3 ani închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 30 august 1998 pentru 24 oare.

În latura civilă inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Municipal Caransebeș, suma de 1.792.400 lei, Spitalul Clinic nr. 4 Victor Babeș Timișoara, suma de 20.742.049 lei, Spitalul Militar de Urgență Dr. Victor Popescu suma de 104.683 lei, Spitalului Clinic nr. 4 Județean Timișoara, suma de 1.52.000 lei, iar Spitalului Clinic nr. 1 Județean Timișoara, suma de 3.610.000 lei reprezentând despăgubiri civile. Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile C.P. suma de 2.500 Euro cu titlu de despăgubiri și 2.500 Euro reprezentând daune morale. Anterior Judecătoria Caransebeș, prin sentința penală nr. 257 din 7 aprilie 2000 l-a achitat pe inculpat, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și l-a obligat să plătească părții civile C.P. 50 milioane lei despăgubiri civile și 80 milioane lei daune morale. Prin decizia penală nr. 386 din 19 octombrie 2000, Tribunalul Caraș Severin a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, iar după rejudecarea cauzei l-a condamnat pe acesta la patru luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen. și a redus daunele materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă la 25.000.000 lei, iar daunele morale la 30.000.000 lei. Tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă C.P., împotriva aceleiași sentințe.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 417/ R din 16 mai 2001, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1354 din 13 martie 2004, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârilor menționate, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la Tribunalul Caraș Severin. La termenul din 30 aprilie 2003, Tribunalul Caraș Severin a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Tribunalul Alba, deoarece Curtea Supremă de Justiție prin încheierea nr. 1519 din 25 martie 2003 a dispus strămutarea judecării cauzei la acest tribunal.

În motivarea sentinței penale nr. 83 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Alba a reținut că, în ziua de 30 august 1998, inculpatul L.N. împreună cu soția sa L.M.V. au organizat o petrecere cu ocazia reîntoarcerii în țară, din Germania unde au fost la lucru și au invitat mai multe rude printre care și C.P., cumnatul său. În apartamentul soților L. din Caransebeș, invitații au consumat băuturi alcoolice și diferite preparate culinare printre care și fripturi la grătar pregătite de inculpat în apropierea blocului. Deoarece L.N. a discutat cu fiul său în limba germană, motivează instanța de fond, partea vătămată C.P. s-a simțit lezată și l-a insultat pe acesta și pe socrii săi manifestându-și dorința să părăsească petrecerea și să se deplaseze cu autoturismul la domiciliul său din Timișoara.

Deși rudele au insistat, părțile nu s-au împăcat, întrucât erau sub influența băuturilor alcoolice, iar C.P. nu a renunțat la ideea de a părăsi petrecerea. Tribunalul a mai constatat că, în jurul orei 14,00, inculpatul, observând că partea vătămată se află lângă autoturismul său pentru a pleca la Timișoara, s-a apropiat și a încercat să o convingă să rămână. Între părți a avut loc o discuție, iar victima l-a insultat pe inculpat și i-a adresat injurii și cuvinte obscene. Dându-și seama că nu îl poate determina pe cumnatul său să nu părăsească petrecerea, L.N. a scos cuțitul pe care-l avea la spate și îl folosea la prepararea grătarului și a încercat să înțepe un cauciuc de la autoturismul acestuia pentru a-l pune în imposibilitate de a pleca la Timișoara.

Instanța a mai reținut că inculpatul, aflat în această poziție, având cuțitul în mână, a fost lovit de partea vătămată cu piciorul și a căzut la pământ, moment în care s-a creat o busculadă astfel că victima a căzut și ea la sol. Când partea vătămată s-a ridicat, constată tribunalul, martorii au observat că aceasta era tăiată în zona abdomenului și prezenta urme de sânge. Chestionați asupra modului în care a fost aplicată lovitura de cuțit martorii nu au putut preciza cu certitudine faptul că inculpatul L.N. a executat cu cuțitul o lovitură directă care să fi lezat abdomenul părții vătămate, ci au afirmat că în momentul care s-a creat busculada atât făptuitorul cât și victima au căzut la pământ și a avut loc producerea plăgii toraco-abdominale.

După cele întâmplate, părții vătămate C.P. i s-a acordat primul ajutor și a fost dusă la spital, iar inculpatul a fost condus la poliție pentru cercetări. În raportul de constatare medico-legală nr. A-455 din 31 august 1998 efectuat în cauză de Laboratorul Medico-Legal Județean Reșița, se concluzionează că victima a necesitat pentru vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale, iar leziunea toraco-abdominală produsă i-a pus viața în primejdie. În cauză, reține instanța de fond, a fost efectuat un raport de constatare medico-legală de către Spitalul Județean Reșița care a concluzionat că leziunile cauzate părții vătămate pot fi consecința lovirii directe cu un obiect înțepător tăios.

Chiar dacă martorii nu au putut preciza cu certitudine modul în care s-a produs leziunea în zona toraco-abdominală a victimei, motivează tribunalul, ci doar au specificat că partea vătămată a lovit pe inculpat și apoi s-a creat o busculadă, partea vătămată căzând și ea la pământ, raportul de constatare medico-legală constituie o probă care trebuie luată în considerare, în condițiile în care nu este infirmată de alte probe. Partea vătămată a fost internată succesiv în mai multe unități spitalicești, așa cum reiese din raportul de expertiză medico-legală nr. 15 din 2 februarie 2004 întocmit de I.M.L. Timișoara, totalizând un număr de 110 zile de îngrijiri medicale.

Constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat sub forma intenției indirecte, tribunalul a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece partea vătămată i-a adresat injurii inculpatului și l-a lovit determinând căderea acestuia la sol și în acest context făptuitorul i-a aplicat lovitura de cuțit.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 309 din 15 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet și de partea civilă C.P., a desființat în parte sentința pronunțată de Tribunalul Alba și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 30 august la 27 decembrie 1998. Totodată, curtea a redus cuantumul cheltuielilor efectuate cu asistența medicală a victimei la 896.200 lei către Spitalul Municipal Caransebeș, 10.371.024 lei către Spitalul Clinic nr. 4 Victor Babeș Timișoara, 760.000 lei către Spitalul Clinic nr. 4 Județean Timișoara și 1.805.000 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict și a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 10.315.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în primul ciclu procesual și la instanța de fond.

Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile C.P. suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare în primă instanță, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii atacate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul L.N. și partea civilă C.P. Inculpatul prin apărător ales a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, respectiv art. 184 alin. (2) C. pen. Inculpatul L.N. a mai solicitat să se înlăture obligarea sa la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești, întrucât a achitat în întregime, toate cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile.

În recursul său partea civilă a susținut că în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator a despăgubirilor civile și a daunelor morale. Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate. Tribunalul Alba a reținut o corectă situație de fapt în sensul că, în ziua de 30 august 1998, după ce partea vătămată l-a insultat pe inculpat și pe socrii săi, la o petrecere organizată de acesta și s-a deplasat în parcare pentru a pleca cu autoturismul la domiciliul său din Timișoara, L.N.

i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona toraco-abdominală cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, iar încadrarea juridică este legală. Criticile formulate de inculpat, în recursul său, prin care a solicitat achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, nu pot fi primite. Prin decizia nr. 1354 din 13 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție admițând recursul în anulare a casat hotărârile atacate și a trimis cauza pentru judecarea cauzei de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Instanța de trimitere fiind investită cu soluționarea cauzei de către o instanță superioară de control judiciar trebuie să se conformeze neputând pune în discuție hotărârea acesteia.

Limitele rejudecării menționate mai sus, ar putea fi depășite dacă situația de fapt avută în vedere cu ocazia rejudecării se schimbă în urma cercetării judecătorești efectuate cu ocazia rejudecării. Tribunalul Alba luând în considerare limitele rejudecării determinate în art. 385 18 C. proc. pen., a stabilit corect că starea de fapt nu s-a schimbat, ca urmare a administrării de noi probe, de la data soluționării recursului în anulare. Instanța a procedat doar la audierea soției părții vătămate C.M., dar cele relatate nu sunt de natură să modifice situația de fapt, deoarece nu a observat ce s-a întâmplat în timpul conflictului care a avut loc lângă autoturismul lui C.P. De asemenea, a mai fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. 15 din 2 februarie 2004 de către I.M.L.

Timișoara prin care s-a apreciat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice (plagă înjunghiată toraco-abdominală) care a avut o evoluție prelungită, cu complicații, necesitând repetate internări și intervenții chirurgicale, fiind necesare un număr de 110 zile de îngrijiri medicale, sub rezerva unor complicații. Analizând probele administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat este corectă. Există tentativă la infracțiunea de omor și nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.

Relevante pentru caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor și nu vătămare corporală sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corporală în care a fost aplicată și consecințele cauzate. Or, în speță, inculpatul a lovit victima cu cuțitul lângă autoturismul acesteia, cauzându-i o plagă ce interesează inserția diafragmatică stângă de 12-15 cm. coastele V, VI, VII, pe stânga continuându-se în cavitatea abdominală cu două plăgi perforate gastrice, iar leziunile pot fi consecința lovirii directe cu un obiect înțepător tăios, astfel cum se concluzionează în raportul de constatare medico-legală nr. A-455 din 3 august 1998 efectuat de L.M.L.

Județean Reșița al cărui conținut a fost aprobat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici București prin avizul nr. E/1489/2000. Chiar dacă martorii audiați în cauză, S.V.V. și J.E.V. nu au putut preciza modul în care s-a produs leziunea toraco-abdominală, ci doar au arătat că victima l-a lovit pe inculpat, s-a creat o busculadă, părțile au căzut la pământ și în momentul în care C.P. s-a ridicat au observat o plagă care sângera în dreptul abdomenului acestuia, din actul medico-legal indicat mai sus rezultă că inculpatul a aplicat lovitura de cuțit de sus în jos, plaga fiind astfel orientată. Așadar, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură directă cu cuțitul în zona toraco-abdominală, orientată de sus în jos, acuzându-i o plagă înjunghiată toraco-abdominală care a necesitat pentru vindecare 110 zile de îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața.

În raport de această stare de fapt, în mod just s-a reținut că inculpatul a avut intenția de a ucide victima și că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cum se susține în opinia separată, sau cea de vătămare corporală din culpă cum a susținut recurentul. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama de pericolul social al faptei săvârșite, de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de partea vătămată și de circumstanțele personale ale acestuia. Înalta Curte constată că este neîntemeiat și motivele de recurs privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei, C.P., deoarece acesta nu le-a achitat în întregime, către toate unitățile spitalicești, urmând cu ocazia executării, să dovedească în ce măsură le-a plătit.

În consecință, urmează a fi respins ca nefondat și recursul declarat de inculpatul L.N. Instanța de control judiciar constată că este neîntemeiată și critica formulată în recursul său de partea civilă C.P., în sensul că eronat s-a reținut în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din coroborarea declarațiilor martorilor S.V.V., J.E.V., L.M.V.

rezultă că, după ce au consumat băuturi alcoolice, partea vătămată C.P., deranjat de faptul că inculpatul discuta cu fiul său în limba germană, considerând că îl bârfește, i-a adresat injurii acestuia și socrilor, a părăsit petrecerea deplasându-se la autoturismul său pentru a pleca acasă împreună cu soția, martora C.M. Lângă autoturism, C.P. l-a lovit pe făptuitor cu picioarele, astfel cum au precizat martorii I.A. și S.V.V., s-a creat o busculadă, părțile au căzut la pământ și în aceste împrejurări L.N. a lovit victima cu cuțitul în zona toraco-abdominală. În aceste condiții, infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost comisă în stare de provocare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect redusă sub minimul special ca și despăgubirile și daunele morale care au fost diminuate în mod corespunzător.

Prin urmare și recursul declarat de partea vătămată constituită și parte civilă C.P. urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 august 1998 la 27 decembrie 1998. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.P. și de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 309/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului L.N. de la 30 august 1998 la 27 decembrie 1998. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.