ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din

7 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba a fost condamnat inculpatul L.N.,

la 3 ani închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b( C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 30 august 1998 pentru 24 oare.

În latura civilă inculpatul

a fost obligat să plătească Spitalului Municipal Caransebeș, suma de 1.792.400

lei, Spitalul Clinic nr. 4 Victor Babeș Timișoara, suma de 20.742.049 lei,

Spitalul Militar de Urgență Dr. Victor Popescu suma de 104.683 lei, Spitalului

Clinic nr. 4 Județean Timișoara, suma de 1.52.000 lei, iar Spitalului Clinic

nr. 1 Județean Timișoara, suma de 3.610.000 lei reprezentând despăgubiri

civile.

Inculpatul a mai fost

obligat să plătească părții civile C.P. suma de 2.500 Euro cu titlu de

despăgubiri și 2.500 Euro reprezentând daune morale.

Anterior Judecătoria

Caransebeș, prin sentința penală nr. 257 din 7 aprilie 2000 l-a achitat pe

inculpat, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și l-a obligat să plătească părții civile C.P.

50 milioane lei despăgubiri civile și 80 milioane lei daune morale.

Prin decizia penală nr. 386

din 19 octombrie 2000, Tribunalul Caraș Severin a admis apelurile declarate de

parchet și de inculpat, iar după rejudecarea cauzei l-a condamnat pe acesta la

patru luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și

art. 74 și art. 76 C. pen. și a redus daunele materiale la care a fost obligat

inculpatul către partea civilă la 25.000.000 lei, iar daunele morale la

30.000.000 lei.

Tribunalul a respins, ca

nefondat, apelul declarat de partea civilă C.P., împotriva aceleiași sentințe.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 417/ R din 16 mai 2001, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă.

Curtea Supremă de Justiție,

secția penală, prin decizia penală nr. 1354 din 13 martie 2004, a admis

recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârilor

menționate, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare a faptei de

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la Tribunalul Caraș Severin.

La termenul din 30 aprilie

2003, Tribunalul Caraș Severin a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la

Tribunalul Alba, deoarece Curtea Supremă de Justiție prin încheierea nr. 1519

din 25 martie 2003 a dispus strămutarea judecării cauzei la acest tribunal.

În motivarea sentinței

penale nr. 83 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Alba a reținut că, în ziua de 30

august 1998, inculpatul L.N. împreună cu soția sa L.M.V. au organizat o

petrecere cu ocazia reîntoarcerii în țară, din Germania unde au fost la lucru

și au invitat mai multe rude printre care și C.P., cumnatul său. În apartamentul

soților L. din Caransebeș, invitații au consumat băuturi alcoolice și diferite

preparate culinare printre care și fripturi la grătar pregătite de inculpat în

apropierea blocului.

Deoarece L.N. a discutat cu

fiul său în limba germană, motivează instanța de fond, partea vătămată C.P. s-a

simțit lezată și l-a insultat pe acesta și pe socrii săi manifestându-și

dorința să părăsească petrecerea și să se deplaseze cu autoturismul la

domiciliul său din Timișoara.

Deși rudele au insistat,

părțile nu s-au împăcat, întrucât erau sub influența băuturilor alcoolice, iar

C.P. nu a renunțat la ideea de a părăsi petrecerea.

Tribunalul a mai constatat

că, în jurul orei 14,00, inculpatul, observând că partea vătămată se află lângă

autoturismul său pentru a pleca la Timișoara, s-a apropiat și a încercat să o

convingă să rămână. Între părți a avut loc o discuție, iar victima l-a insultat

pe inculpat și i-a adresat injurii și cuvinte obscene. Dându-și seama că nu îl

poate determina pe cumnatul său să nu părăsească petrecerea, L.N. a scos

cuțitul pe care-l avea la spate și îl folosea la prepararea grătarului și a

încercat să înțepe un cauciuc de la autoturismul acestuia pentru a-l pune în

imposibilitate de a pleca la Timișoara.

Instanța a mai reținut că

inculpatul, aflat în această poziție, având cuțitul în mână, a fost lovit de

partea vătămată cu piciorul și a căzut la pământ, moment în care s-a creat o

busculadă astfel că victima a căzut și ea la sol.

Când partea vătămată s-a

ridicat, constată tribunalul, martorii au observat că aceasta era tăiată în

zona abdomenului și prezenta urme de sânge.

Chestionați asupra modului

în care a fost aplicată lovitura de cuțit martorii nu au putut preciza cu

certitudine faptul că inculpatul L.N. a executat cu cuțitul o lovitură directă care

să fi lezat abdomenul părții vătămate, ci au afirmat că în momentul care s-a

creat busculada atât făptuitorul cât și victima au căzut la pământ și a avut

loc producerea plăgii toraco-abdominale.

După cele întâmplate, părții

vătămate C.P. i s-a acordat primul ajutor și a fost dusă la spital, iar

inculpatul a fost condus la poliție pentru cercetări.

În raportul de constatare

medico-legală nr. A-455 din 31 august 1998 efectuat în cauză de Laboratorul

Medico-Legal Județean Reșița, se concluzionează că victima a necesitat pentru

vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale, iar leziunea

toraco-abdominală produsă i-a pus viața în primejdie.

În cauză, reține instanța de

fond, a fost efectuat un raport de constatare medico-legală de către Spitalul

Județean Reșița care a concluzionat că leziunile cauzate părții vătămate pot fi

consecința lovirii directe cu un obiect înțepător tăios.

Chiar dacă martorii nu au

putut preciza cu certitudine modul în care s-a produs leziunea în zona

toraco-abdominală a victimei, motivează tribunalul, ci doar au specificat că

partea vătămată a lovit pe inculpat și apoi s-a creat o busculadă, partea

vătămată căzând și ea la pământ, raportul de constatare medico-legală

constituie o probă care trebuie luată în considerare, în condițiile în care nu

este infirmată de alte probe.

Partea vătămată a fost

internată succesiv în mai multe unități spitalicești, așa cum reiese din

raportul de expertiză medico-legală nr. 15 din 2 februarie 2004 întocmit de

I.M.L. Timișoara, totalizând un număr de 110 zile de îngrijiri medicale.

Constatând că inculpatul se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat sub

forma intenției indirecte, tribunalul a reținut în favoarea acestuia

circumstanța atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.,

deoarece partea vătămată i-a adresat injurii inculpatului și l-a lovit

determinând căderea acestuia la sol și în acest context făptuitorul i-a aplicat

lovitura de cuțit.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 309 din 15 septembrie 2004, a admis apelurile declarate

de parchet și de partea civilă C.P., a desființat în parte sentința pronunțată

de Tribunalul Alba și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și

arestarea preventivă a acestuia de la 30 august la 27 decembrie 1998.

Totodată, curtea a redus

cuantumul cheltuielilor efectuate cu asistența medicală a victimei la 896.200

lei către Spitalul Municipal Caransebeș, 10.371.024 lei către Spitalul Clinic

nr. 4 Victor Babeș Timișoara, 760.000 lei către Spitalul Clinic nr. 4 Județean

Timișoara și 1.805.000 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara.

În temeiul art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict și a fost

obligat inculpatul să plătească statului suma de 10.315.000 lei, cheltuieli

judiciare avansate de stat în primul ciclu procesual și la instanța de fond.

Inculpatul a mai fost

obligat să plătească părții civile C.P. suma de 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare în primă instanță, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii

atacate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul L.N. și partea civilă C.P.

Inculpatul prin apărător

ales a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea

sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar

în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare

corporală din culpă, respectiv art. 184 alin. (2) C. pen.

Inculpatul L.N. a mai

solicitat să se înlăture obligarea sa la plata despăgubirilor civile către

unitățile spitalicești, întrucât a achitat în întregime, toate cheltuielile

ocazionate de spitalizarea părții civile.

În recursul său partea

civilă a susținut că în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator a

despăgubirilor civile și a daunelor morale.

Verificând hotărârile atacate

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt

nefondate.

Tribunalul Alba a reținut o

corectă situație de fapt în sensul că, în ziua de 30 august 1998, după ce

partea vătămată l-a insultat pe inculpat și pe socrii săi, la o petrecere

organizată de acesta și s-a deplasat în parcare pentru a pleca cu autoturismul

la domiciliul său din Timișoara, L.N. i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în

zona toraco-abdominală cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110

zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, iar încadrarea

juridică este legală.

Criticile formulate de

inculpat, în recursul său, prin care a solicitat achitarea, iar în subsidiar

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă,

nu pot fi primite.

Prin decizia nr. 1354 din 13

martie 2002, Curtea Supremă de Justiție admițând recursul în anulare a casat

hotărârile atacate și a trimis cauza pentru judecarea cauzei de tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen.

Instanța de trimitere fiind

investită cu soluționarea cauzei de către o instanță superioară de control

judiciar trebuie să se conformeze neputând pune în discuție hotărârea acesteia.

Limitele rejudecării

menționate mai sus, ar putea fi depășite dacă situația de fapt avută în vedere

cu ocazia rejudecării se schimbă în urma cercetării judecătorești efectuate cu

ocazia rejudecării.

Tribunalul Alba luând în

considerare limitele rejudecării determinate în art. 385

18

C. proc.

pen., a stabilit corect că starea de fapt nu s-a schimbat, ca urmare a

administrării de noi probe, de la data soluționării recursului în anulare.

Instanța a procedat doar la

audierea soției părții vătămate C.M., dar cele relatate nu sunt de natură să

modifice situația de fapt, deoarece nu a observat ce s-a întâmplat în timpul

conflictului care a avut loc lângă autoturismul lui C.P.

De asemenea, a mai fost

efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. 15 din 2 februarie 2004 de

către I.M.L. Timișoara prin care s-a apreciat că partea vătămată a prezentat

leziuni traumatice (plagă înjunghiată toraco-abdominală) care a avut o evoluție

prelungită, cu complicații, necesitând repetate internări și intervenții

chirurgicale, fiind necesare un număr de 110 zile de îngrijiri medicale, sub

rezerva unor complicații.

Analizând probele

administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că

încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat

este corectă.

Există tentativă la

infracțiunea de omor și nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul

acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale

organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice

uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.

Relevante pentru

caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor și nu vătămare corporală sunt

împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu

care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corporală în care

a fost aplicată și consecințele cauzate.

Or, în speță, inculpatul a

lovit victima cu cuțitul lângă autoturismul acesteia, cauzându-i o plagă ce

interesează inserția diafragmatică stângă de 12-15 cm. coastele V, VI, VII, pe

stânga continuându-se în cavitatea abdominală cu două plăgi perforate gastrice,

iar leziunile pot fi consecința lovirii directe cu un obiect înțepător tăios,

astfel cum se concluzionează în raportul de constatare medico-legală nr. A-455

din 3 august 1998 efectuat de L.M.L. Județean Reșița al cărui conținut a fost

aprobat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici

București prin avizul nr. E/1489/2000.

Chiar dacă martorii audiați

în cauză, S.V.V. și J.E.V. nu au putut preciza modul în care s-a produs

leziunea toraco-abdominală, ci doar au arătat că victima l-a lovit pe inculpat,

s-a creat o busculadă, părțile au căzut la pământ și în momentul în care C.P.

s-a ridicat au observat o plagă care sângera în dreptul abdomenului acestuia,

din actul medico-legal indicat mai sus rezultă că inculpatul a aplicat lovitura

de cuțit de sus în jos, plaga fiind astfel orientată.

Așadar, inculpatul i-a

aplicat victimei o lovitură directă cu cuțitul în zona toraco-abdominală,

orientată de sus în jos, acuzându-i o plagă înjunghiată toraco-abdominală care

a necesitat pentru vindecare 110 zile de îngrijiri medicale și i-a pus în

primejdie viața.

În raport de această stare

de fapt, în mod just s-a reținut că inculpatul a avut intenția de a ucide

victima și că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat și nu de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cum se

susține în opinia separată, sau cea de vătămare corporală din culpă cum a

susținut recurentul.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor

art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama de pericolul social al faptei

săvârșite, de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de partea vătămată și

de circumstanțele personale ale acestuia.

Înalta Curte constată că

este neîntemeiat și motivele de recurs privind obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei, C.P., deoarece acesta nu

le-a achitat în întregime, către toate unitățile spitalicești, urmând cu ocazia

executării, să dovedească în ce măsură le-a plătit.

În consecință, urmează a fi

respins ca nefondat și recursul declarat de inculpatul L.N.

Instanța de control judiciar

constată că este neîntemeiată și critica formulată în recursul său de partea

civilă C.P., în sensul că eronat s-a reținut în favoarea inculpatului,

circumstanța atenuantă a provocării.

Potrivit art. 73 lit. b) C.

pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor S.V.V., J.E.V., L.M.V. rezultă că, după ce au consumat

băuturi alcoolice, partea vătămată C.P., deranjat de faptul că inculpatul

discuta cu fiul său în limba germană, considerând că îl bârfește, i-a adresat

injurii acestuia și socrilor, a părăsit petrecerea deplasându-se la

autoturismul său pentru a pleca acasă împreună cu soția, martora C.M.

Lângă autoturism, C.P. l-a

lovit pe făptuitor cu picioarele, astfel cum au precizat martorii I.A. și

S.V.V., s-a creat o busculadă, părțile au căzut la pământ și în aceste

împrejurări L.N. a lovit victima cu cuțitul în zona toraco-abdominală.

În aceste condiții,

infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost comisă în stare de

provocare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect redusă sub minimul

special ca și despăgubirile și daunele morale care au fost diminuate în mod

corespunzător.

Prin urmare și recursul

declarat de partea vătămată constituită și parte civilă C.P. urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce din pedeapsă

timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 august 1998 la

27 decembrie 1998.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă C.P. și de inculpatul L.N. împotriva

deciziei penale nr. 309/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului L.N. de la 30 august 1998 la

27 decembrie 1998.

Obligă pe fiecare recurent

la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2005.