ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8162/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8162/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

revizuenții Ș.G. și Ș.R. au solicitat în contradictoriu cu intimații B.V.,

B.M., A.I. și A.D. revizuirea Deciziei civile nr. 103/R/2011 din 14 noiembrie

2011 a Curții de Apel Cluj.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 și art. 327 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenții au arătat că între aceleași părți au existat două litigii care au

același obiect ce vizează imobilul din Cluj-Napoca str. F.L. și că în cele două

dosare au fost pronunțate două decizii definitive, irevocabile, respectiv,

Decizia nr. 2288/R din 20 noiembrie 2008 și Decizia nr. 103/R din 14 ianuarie

2011 atacată prin prezenta cerere.

Examinând cererea de

revizuire formulată Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

La data de 28

ianuarie 2008, reclamanții Ș.R. și Ș.G. au solicitat în contradictoriu cu

pârâții B.V. și B.M. să se dispună obligarea acestora la demolarea etajului

ultim al imobilului situat în Cluj-Napoca, str. F.L. și transformarea acestuia

în mansardă iar în caz de refuz al părților, autorizarea efectuării lucrărilor

pe cheltuiala acestora.

În motivarea cererii

au arătat că imobilul din litigiu a fost construit în baza autorizației de

construire din 26 noiembrie 2004, eliberată de Direcția de Urbanism a Primăriei

Cluj-Napoca și că ei în calitate de coproprietari au respectat detaliile impuse

prin autorizație în vreme ce pârâții au încălcat regimul de înălțime și au

construit un etaj în plus față de proiect.

Prin Sentința civilă

nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acțiunea

reclamanților reținând în considerente că prin Sentința civilă nr. 905/2007 a

Judecătoriei Cluj-Napoca a fost reținută culpa comună a reclamanților și a

pârâților în nerespectarea soluției constructive aprobate prin autorizația din

26 noiembrie 2004.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții Ș.R. și Ș.G. criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât instanța de fond a dat în mod greșit eficiență efectelor

excepției puterii de lucru judecat deoarece reclamanții sunt părți total

diferite față de pârâții din cauza în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.

905/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Tribunalul Cluj,

secția civilă, prin Decizia nr. 432/2008 din 17 septembrie 2008 a respins

apelul declarat de reclamanții Ș., reținând că este nefondată critica invocării

din oficiu a excepției puterii de lucru judecat de către instanță și apoi

respingerea acesteia, în condițiile în care judecătoria a reținut doar că nu

sunt întrunite condițiile triplei identități, însă a avut în vedere că nu se

mai poate aborda o chestiune sau o împrejurare litigioasă dezlegată într-un

proces anterior, respectiv stabilirea culpei constructorilor în ridicarea

imobilului în discuție.

Recursul declarat de

reclamanții Ș. împotriva acestor din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia

civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj prin care a

casat decizia și rejudecând, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva

Sentinței civile nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut că

obiectul litigiului soluționat prin Sentința civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei

Cluj l-a constituit acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al

părților asupra construcției edificate pe terenul înscris în CF întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 1201

C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Or, obiectul acțiunii

reclamanților în acțiunea de față, vizează obligarea pârâților la demolarea

etajului ultim al imobilului în discuție și transformarea acestuia în mansardă.

Prin Sentința civilă

nr. 1821 din 10 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13299/211/2008

Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea precizată formulată de reclamanții B.M.

și B.V. în contradictoriu cu pârâții Ș.R., Ș.G. și cererea formulată de

intervenienții A.I. și A.D. și în consecință:

A obligat pârâții să

semneze documentația necesară pentru emiterea autorizației de construire și a

eliberării deciziei de luare în folosință pentru imobilele situate în

Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentința să țină loc de acord în acest

sens.

A obligat pârâții la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2008,3 RON în favoarea

intervenienților A., respectiv 19,3 RON pentru reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții și

pârâții sunt coproprietari asupra imobilului din litigiu, și în baza autorizației

de construire din 26 noiembrie 2009, reclamanții au edificat un imobil

nerespectând proiectul autorizat. Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția

lipsei calității lor procesuale pasive.

Instanța a reținut

că, la prima vedere, între reclamanți și pârâți nu există un raport juridic

obligațional ci doar cel de coproprietate, de vecinătate, ceea ce face evident

ca pârâții să aibă calitate procesuală pasivă, obiectul cererii și temeiul de

drept incident presupunând în mod obligatoriu acest lucru.

După cum rezultă din

copia autorizației, pârâții nu au fost titulari ai autorizației de construire

din 26 noiembrie 2004, dar au fost părinții pârâtului.

A mai reținut că

pârâții nu au cu reclamanții nicio obligație convențională sau legală de a face

cu excepția celor decurgând din raporturile de vecinătate.

Că, esențial pentru

justa soluționare a cauzei este înscrisul aflat la dosar, adresa din 43 din 12

martie 2009 a Municipiului Cluj-Napoca, din conținutul căreia reiese că dacă se

completează documentația depusă de reclamanți cu mai multe acte, printre care

și o cerere redactată și semnată de proprietarii tabulari, deci și de pârâți,

este posibilă eliberarea autorizației, că vechea autorizație a expirat, iar

intervenienții nu pot finaliza vânzarea-cumpărarea pentru apartamentul

acestora.

Împotriva acestei

sentințe și a încheierii prin care s-a admis cererea de intervenție în interes

propriu și în interesul reclamanților formulată de A.I. și A.D. au declarat

apel Ș.R. și Ș.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât se urmărește

legalizarea unor ilegalități, respectiv obligarea de a li se da acordul cu

privire la autorizarea unui imobil construit în frauda autorizației.

Au mai arătat că nu

sunt titulari ai autorizației de construire, că nu au participat la construirea

etajului ilegal, că nu sunt proprietari ai imobilului edificat de reclamanți,

fiind terți față de orice interes al reclamanților și nu pot fi obligați să

facă nici măcar o cerere pentru legalizarea unei ilegalități.

Prin Decizia civilă

nr. 465 A din 5 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a

fost admis apelul declarat de Ș.R. și Ș.G. împotriva Sentinței civile nr. 1821

din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a schimbat-o în sensul

că a respins cererea de chemare în judecată formulată de B.M. și B.V. și

cererea de intervenție în interesul reclamanților și în interes propriu

formulată de A.I. și A.D.

A obligat intimatul

să plătească apelanților Ș. suma de 2.018,6 RON cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că deși prima instanță a constatat în mod corect

că pârâții nu au participat la edificarea construcției fără autorizație, că

etajul a fost edificat în frauda legii, că nu pot fi obligați a formula o

cerere în interesul reclamanților a admis acțiunea în baza unei adrese emisă de

Municipiul Cluj.

Întrucât între părți

nu există un raport obligațional în baza căruia pârâții ar putea fi obligați la

semnarea cererii pentru eliberarea autorizației, acțiunea trebuia respinsă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții B.M. și B.V. și intervenienții A.I. și

A.D.

Prin Decizia civilă

nr. 103/R/2011 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a fost admis

recursul reclamanților și respectiv al intervenienților împotriva Deciziei

civile nr. 465/A din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică

în tot și rejudecând, respinge apelul declarat de pârâții Ș. în contra

Sentinței civile nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe

care o menține.

A obligat intimații

Ș. să plătească reclamanților-recurenți suma de 6.504,15 RON cheltuieli de

judecată în recurs și apel, iar intervenienților suma de 3.500 RON.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Instanța de apel nu a

analizat promisiunea de sistare a stării de indiviziune cu privire la

construcția autorizată sub nr. X/2005 și nici întâmpinarea din Dosarul civil

nr. 250/211/2006 prin care autorii pârâților au solicitat admiterea acțiunii

având ca obiect intabularea construcției în forma existentă azi.

Omițând să constate

că pârâții sunt avânzi-cauză hotărârea din apel este și nelegală.

Ș.I. și Ș.M., autorii

pârâților Ș., au încheiat cu familia B. promisiune de sistare a stării de

indiviziune cu privire la construcția autentificată sub nr. X/2005, la care

este anexă raportul de expertiză întocmit de expert T.V., raport în baza căruia

s-a convenit finalizarea lucrărilor și intabularea construcției, în forma

existentă azi, adică cu un nivel în plus față de autorizație.

Prin întâmpinarea

depusă la Dosarul nr. 6476/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de către Ș.I. și

Ș.M., deși este un act sub semnătură privată, are valoarea juridică a unei

manifestări unilaterale de voință - act juridic irevocabil, cu dată certă.

Dacă Ș.I. și Ș.M. au

fost de acord cu partajarea construcției în forma în care a fost edificată și

au fost de acord cu intabularea construcției în forma prezentă azi, curtea a

constatat că pârâții pot fi obligați să facă demersurile necesare legale pentru

aceasta, printre demersuri fiind și formularea unei cereri de autorizare a

construcției.

Pârâții Ș.R. și G.

sunt succesori cu titlu particular dat fiind că au cumpărat de la Ș.I. și M.

prin actul autentificat sub nr. Y/2007 partea din imobil ce a aparținut

acestora din urmă și cu privire la care vânzătorii au încheiat cu reclamanții

actele juridice indicate.

Obligarea intimaților

de a consimți la reautorizarea construcțiilor derivă din aplicarea prevederilor

art. 973 combinat cu art. 969 și 970 alin. (2) C. civ., iar refuzul lor îmbracă

forma abuzului de drept.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul poate fi cerută atunci când există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.

În speță, nu sunt

întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de

revizuire, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și

cauză.

Obiectul litigiului

soluționat prin Sentința civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei

Cluj-Napoca îl constituie cererea reclamanților Ș.R. și Ș.G. de obligare a

pârâților B.V. și M., la demolarea ultimului etaj al imobilului situat în

Cluj-Napoca str. F.L. și transformarea acestuia în mansardă, în caz contrar

autorizarea reclamanților de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.

Sentința civilă nr.

6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost casată cu trimiterea

spre rejudecare aceleiași instanțe prin Decizia civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie

2008.

În prezent cauza nu a

fost soluționată în fond având termen de judecată la 16 martie 2012.

Prin urmare, nu este

îndeplinită condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive.

În acuza ce formează

Dosarul nr. 13299/21A/2008 în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1821

din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, obiectul acțiunii formulate

de reclamanții B.M. și B.V. îl constituie obligarea pârâților Ș.R. și Ș.G. să

semneze cererea pentru emiterea autorizației de construire pentru imobilul

situat în Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentința să țină loc de acord

în acest sens.

În consecință,

nefiind întrunite cerințele pct. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire

a Deciziei civile nr. 103/R din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj

formulată de revizuenții Ș.R. și Ș.G. va fi respinsă.

Va declina competența

soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. în favoarea Curții de Apel Cluj.

Ca părți căzute în

pretenții potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuenții vor fi obligați la plata

sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații A.I. și

A.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată

de revizuenții Ș.G. și Ș.R. împotriva Deciziei civile nr. 103 R din 14 ianuarie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru

minori și familie.

Declină competența

soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. în favoarea Curții de Apel Cluj.

Obligă revizuenții la

plata a 2.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată către intimații A.I. și A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.