ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8162/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuenții Ș.G. și Ș.R. au solicitat în contradictoriu cu intimații B.V., B.M., A.I. și A.D. revizuirea Deciziei civile nr. 103/R/2011 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj. În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 și art. 327 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenții au arătat că între aceleași părți au existat două litigii care au același obiect ce vizează imobilul din Cluj-Napoca str. F.L. și că în cele două dosare au fost pronunțate două decizii definitive, irevocabile, respectiv, Decizia nr. 2288/R din 20 noiembrie 2008 și Decizia nr. 103/R din 14 ianuarie 2011 atacată prin prezenta cerere.

Examinând cererea de revizuire formulată Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată. La data de 28 ianuarie 2008, reclamanții Ș.R. și Ș.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B.V. și B.M. să se dispună obligarea acestora la demolarea etajului ultim al imobilului situat în Cluj-Napoca, str. F.L. și transformarea acestuia în mansardă iar în caz de refuz al părților, autorizarea efectuării lucrărilor pe cheltuiala acestora. În motivarea cererii au arătat că imobilul din litigiu a fost construit în baza autorizației de construire din 26 noiembrie 2004, eliberată de Direcția de Urbanism a Primăriei Cluj-Napoca și că ei în calitate de coproprietari au respectat detaliile impuse prin autorizație în vreme ce pârâții au încălcat regimul de înălțime și au construit un etaj în plus față de proiect.

Prin Sentința civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acțiunea reclamanților reținând în considerente că prin Sentința civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost reținută culpa comună a reclamanților și a pârâților în nerespectarea soluției constructive aprobate prin autorizația din 26 noiembrie 2004. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Ș.R. și Ș.G. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a dat în mod greșit eficiență efectelor excepției puterii de lucru judecat deoarece reclamanții sunt părți total diferite față de pârâții din cauza în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Decizia nr. 432/2008 din 17 septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamanții Ș., reținând că este nefondată critica invocării din oficiu a excepției puterii de lucru judecat de către instanță și apoi respingerea acesteia, în condițiile în care judecătoria a reținut doar că nu sunt întrunite condițiile triplei identități, însă a avut în vedere că nu se mai poate aborda o chestiune sau o împrejurare litigioasă dezlegată într-un proces anterior, respectiv stabilirea culpei constructorilor în ridicarea imobilului în discuție. Recursul declarat de reclamanții Ș. împotriva acestor din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj prin care a casat decizia și rejudecând, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut că obiectul litigiului soluționat prin Sentința civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj l-a constituit acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al părților asupra construcției edificate pe terenul înscris în CF întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. Or, obiectul acțiunii reclamanților în acțiunea de față, vizează obligarea pârâților la demolarea etajului ultim al imobilului în discuție și transformarea acestuia în mansardă. Prin Sentința civilă nr. 1821 din 10 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13299/211/2008 Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea precizată formulată de reclamanții B.M.

și B.V. în contradictoriu cu pârâții Ș.R., Ș.G. și cererea formulată de intervenienții A.I. și A.D. și în consecință: A obligat pârâții să semneze documentația necesară pentru emiterea autorizației de construire și a eliberării deciziei de luare în folosință pentru imobilele situate în Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentința să țină loc de acord în acest sens. A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2008,3 RON în favoarea intervenienților A., respectiv 19,3 RON pentru reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanții și pârâții sunt coproprietari asupra imobilului din litigiu, și în baza autorizației de construire din 26 noiembrie 2009, reclamanții au edificat un imobil nerespectând proiectul autorizat.

Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive. Instanța a reținut că, la prima vedere, între reclamanți și pârâți nu există un raport juridic obligațional ci doar cel de coproprietate, de vecinătate, ceea ce face evident ca pârâții să aibă calitate procesuală pasivă, obiectul cererii și temeiul de drept incident presupunând în mod obligatoriu acest lucru. După cum rezultă din copia autorizației, pârâții nu au fost titulari ai autorizației de construire din 26 noiembrie 2004, dar au fost părinții pârâtului. A mai reținut că pârâții nu au cu reclamanții nicio obligație convențională sau legală de a face cu excepția celor decurgând din raporturile de vecinătate.

Că, esențial pentru justa soluționare a cauzei este înscrisul aflat la dosar, adresa din 43 din 12 martie 2009 a Municipiului Cluj-Napoca, din conținutul căreia reiese că dacă se completează documentația depusă de reclamanți cu mai multe acte, printre care și o cerere redactată și semnată de proprietarii tabulari, deci și de pârâți, este posibilă eliberarea autorizației, că vechea autorizație a expirat, iar intervenienții nu pot finaliza vânzarea-cumpărarea pentru apartamentul acestora. Împotriva acestei sentințe și a încheierii prin care s-a admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de A.I. și A.D. au declarat apel Ș.R. și Ș.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât se urmărește legalizarea unor ilegalități, respectiv obligarea de a li se da acordul cu privire la autorizarea unui imobil construit în frauda autorizației.

Au mai arătat că nu sunt titulari ai autorizației de construire, că nu au participat la construirea etajului ilegal, că nu sunt proprietari ai imobilului edificat de reclamanți, fiind terți față de orice interes al reclamanților și nu pot fi obligați să facă nici măcar o cerere pentru legalizarea unei ilegalități. Prin Decizia civilă nr. 465 A din 5 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admis apelul declarat de Ș.R. și Ș.G. împotriva Sentinței civile nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a schimbat-o în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de B.M. și B.V. și cererea de intervenție în interesul reclamanților și în interes propriu formulată de A.I.

și A.D. A obligat intimatul să plătească apelanților Ș. suma de 2.018,6 RON cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că deși prima instanță a constatat în mod corect că pârâții nu au participat la edificarea construcției fără autorizație, că etajul a fost edificat în frauda legii, că nu pot fi obligați a formula o cerere în interesul reclamanților a admis acțiunea în baza unei adrese emisă de Municipiul Cluj. Întrucât între părți nu există un raport obligațional în baza căruia pârâții ar putea fi obligați la semnarea cererii pentru eliberarea autorizației, acțiunea trebuia respinsă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B.M. și B.V. și intervenienții A.I.

și A.D. Prin Decizia civilă nr. 103/R/2011 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a fost admis recursul reclamanților și respectiv al intervenienților împotriva Deciziei civile nr. 465/A din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în tot și rejudecând, respinge apelul declarat de pârâții Ș. în contra Sentinței civile nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o menține. A obligat intimații Ș. să plătească reclamanților-recurenți suma de 6.504,15 RON cheltuieli de judecată în recurs și apel, iar intervenienților suma de 3.500 RON.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele considerente: Instanța de apel nu a analizat promisiunea de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcția autorizată sub nr. X/2005 și nici întâmpinarea din Dosarul civil nr. 250/211/2006 prin care autorii pârâților au solicitat admiterea acțiunii având ca obiect intabularea construcției în forma existentă azi. Omițând să constate că pârâții sunt avânzi-cauză hotărârea din apel este și nelegală. Ș.I. și Ș.M., autorii pârâților Ș., au încheiat cu familia B. promisiune de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcția autentificată sub nr. X/2005, la care este anexă raportul de expertiză întocmit de expert T.V., raport în baza căruia s-a convenit finalizarea lucrărilor și intabularea construcției, în forma existentă azi, adică cu un nivel în plus față de autorizație.

Prin întâmpinarea depusă la Dosarul nr. 6476/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de către Ș.I. și Ș.M., deși este un act sub semnătură privată, are valoarea juridică a unei manifestări unilaterale de voință - act juridic irevocabil, cu dată certă. Dacă Ș.I. și Ș.M. au fost de acord cu partajarea construcției în forma în care a fost edificată și au fost de acord cu intabularea construcției în forma prezentă azi, curtea a constatat că pârâții pot fi obligați să facă demersurile necesare legale pentru aceasta, printre demersuri fiind și formularea unei cereri de autorizare a construcției. Pârâții Ș.R. și G. sunt succesori cu titlu particular dat fiind că au cumpărat de la Ș.I. și M. prin actul autentificat sub nr. Y/2007 partea din imobil ce a aparținut acestora din urmă și cu privire la care vânzătorii au încheiat cu reclamanții actele juridice indicate.

Obligarea intimaților de a consimți la reautorizarea construcțiilor derivă din aplicarea prevederilor art. 973 combinat cu art. 969 și 970 alin. (2) C. civ., iar refuzul lor îmbracă forma abuzului de drept. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. În speță, nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Obiectul litigiului soluționat prin Sentința civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca îl constituie cererea reclamanților Ș.R. și Ș.G. de obligare a pârâților B.V. și M., la demolarea ultimului etaj al imobilului situat în Cluj-Napoca str. F.L. și transformarea acestuia în mansardă, în caz contrar autorizarea reclamanților de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților. Sentința civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost casată cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe prin Decizia civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie 2008. În prezent cauza nu a fost soluționată în fond având termen de judecată la 16 martie 2012. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive.

În acuza ce formează Dosarul nr. 13299/21A/2008 în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, obiectul acțiunii formulate de reclamanții B.M. și B.V. îl constituie obligarea pârâților Ș.R. și Ș.G. să semneze cererea pentru emiterea autorizației de construire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentința să țină loc de acord în acest sens. În consecință, nefiind întrunite cerințele pct. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 103/R din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj formulată de revizuenții Ș.R. și Ș.G. va fi respinsă. Va declina competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. în favoarea Curții de Apel Cluj. Ca părți căzute în pretenții potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuenții vor fi obligați la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații A.I. și A.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuenții Ș.G. și Ș.R. împotriva Deciziei civile nr. 103 R din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Declină competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Cluj. Obligă revizuenții la plata a 2.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată către intimații A.I. și A.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.