ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5016/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2476 din

12 august 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Primăria O.C.,

pentru obligarea pârâtului H.P. la plata sumei de 2304 dolari S.U.A., în

echivalent lei la data plății, reprezentând diferența de chirie precum și la

plata dobânzilor penalităților de întârziere în cuantum de 6.262.155 lei și

respectiv 1.565.455 lei, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în esență că, acțiunea este neîntemeiată, din moment

ce diferența de chirie solicitată a rezultat, în urma unui calcul întocmit

unilateral de reclamantă, deși prin Hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, s-a

dispus ca la nivelul chiriilor să fie reglementate între părțile contractante

prin încheierea unor acte adiționale la contractele de închiriere existente.

Apelul declarat împotriva

susmenționatei sentințe de către reclamantul O.C. prin primar, a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 53 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța de

apel reținând în fundamentarea acestei soluții că, instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt, în contextul în care la art. 16 din contract s-a

prevăzut o clauză potrivit căreia chiria se indexează periodic de Consiliul

local Comarnic, astfel că față de această clauză, stabilirea unei chirii în

dolari pe metru pătrat, în temeiul H.C.L. nr. 39/2002, contravine acordului de

reactualizare a chiriei în funcție de rata inflației, așa cum părțile au

convenit prin contract.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs reclamantul O.C. prin primar, invocând ca motive de

casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține în esență că, la

adoptarea hotărârii de reactualizare a chiriilor, Consiliul Local, care are

competențe generale, conform Legii nr. 215/2003 și acționează în interesul și

în numele cetățenilor orașului, a avut în vedere o uniformizare a chiriilor

pentru imobilele situate în aceeași zonă și cu aceeași destinație, și ca

urmare, hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, a Consiliului Local prin care s-a

dispus reactualizarea chiriilor a fost însușită de 15 chiriași din totalul de

31, aceasta în afara faptului că, hotărârea menționată nu a fost atacată pentru

nelegalitate de organele abilitate.

În consecință, reclamantul

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului

și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul reclamantului este

întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 282 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării sentinței, nu sunt supuse apelului

hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale

principală privind obligațiile de plată a unei sume de până la 200.000.000 lei,

inclusiv.

Întrucât în speță obiectul

litigiului este inferior sumei menționate, cale de atac, ce putea fi exercitată

împotriva sentinței era recursul, iar competența de soluționare aparține

instanței imediat superioare (celei care a soluționat pricina pe fond)

respectiv Curții de Apel Ploiești.

În consecință se va admite

excepția greșitei calificări a căii de atac, în temeiul art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., se va admite recursul reclamantului, se va casa decizia atacată și

se va trimite cauza la ca Ploiești, pentru rejudecarea căii de atac, ca fiind

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta O.C. prin Primar împotriva deciziei nr. 53 din 4 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești, casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de

Apel Ploiești pentru rejudecarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 25 noiembrie 2004.