ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5016/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2476 din 12 august 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Primăria O.C., pentru obligarea pârâtului H.P. la plata sumei de 2304 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plății, reprezentând diferența de chirie precum și la plata dobânzilor penalităților de întârziere în cuantum de 6.262.155 lei și respectiv 1.565.455 lei, cu cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, acțiunea este neîntemeiată, din moment ce diferența de chirie solicitată a rezultat, în urma unui calcul întocmit unilateral de reclamantă, deși prin Hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, s-a dispus ca la nivelul chiriilor să fie reglementate între părțile contractante prin încheierea unor acte adiționale la contractele de închiriere existente.

Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de către reclamantul O.C. prin primar, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 53 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța de apel reținând în fundamentarea acestei soluții că, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, în contextul în care la art. 16 din contract s-a prevăzut o clauză potrivit căreia chiria se indexează periodic de Consiliul local Comarnic, astfel că față de această clauză, stabilirea unei chirii în dolari pe metru pătrat, în temeiul H.C.L. nr. 39/2002, contravine acordului de reactualizare a chiriei în funcție de rata inflației, așa cum părțile au convenit prin contract.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul O.C. prin primar, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține în esență că, la adoptarea hotărârii de reactualizare a chiriilor, Consiliul Local, care are competențe generale, conform Legii nr. 215/2003 și acționează în interesul și în numele cetățenilor orașului, a avut în vedere o uniformizare a chiriilor pentru imobilele situate în aceeași zonă și cu aceeași destinație, și ca urmare, hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, a Consiliului Local prin care s-a dispus reactualizarea chiriilor a fost însușită de 15 chiriași din totalul de 31, aceasta în afara faptului că, hotărârea menționată nu a fost atacată pentru nelegalitate de organele abilitate.

În consecință, reclamantul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recursul reclamantului este întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare. Potrivit art. 282 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării sentinței, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligațiile de plată a unei sume de până la 200.000.000 lei, inclusiv. Întrucât în speță obiectul litigiului este inferior sumei menționate, cale de atac, ce putea fi exercitată împotriva sentinței era recursul, iar competența de soluționare aparține instanței imediat superioare (celei care a soluționat pricina pe fond) respectiv Curții de Apel Ploiești.

În consecință se va admite excepția greșitei calificări a căii de atac, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantului, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la ca Ploiești, pentru rejudecarea căii de atac, ca fiind recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O.C. prin Primar împotriva deciziei nr. 53 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2004.