ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6067/2004

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 336

din 9 iunie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpatul S.C.C. a fost condamnat la

8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b),d) și e) C. pen., precum și degradarea militară pentru infracțiunea

prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a confiscat de la inculpat

cuțitul corp delict cu mâner din aluminiu, cu lama de 13 cm lungime, cuțit

folosit la comiterea faptei.

S-a admis acțiunea civilă și

inculpatul a fost obligat la 4.235.638 lei despăgubiri către C.A.S. Prahova și

la 100 milioane lei despăgubiri părții civile C.E., din care 20 milioane lei

daune materiale și 80 milioane daune morale, precum și 75 milioane lei către

partea civilă C.C. din care 30 milioane lei daune materiale și 45 milioane lei

daune morale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 8 mai 2004,

inculpatul S.C.C. a plecat de acasă pentru a-și aduce un cal de pe izlaz, având

asupra sa un cuțit, un căpăstru pentru cal și o sfoară.

La întoarcere, a intrat

într-un bar la invitația unor cunoscuți care i-au servit bere.

În același local se afla și

victima C.V. care i-a adresat replici ironice, iar la plecare l-a înjurat.

Simțind că este urmărit în

stradă, inculpatul s-a întors și victima l-a lovit cu palma, situație în care

inculpatul a scos cuțitul și l-a lovit odată în abdomen, după care a plecat.

În următoarele ore, victima

a fost transportată la spital unde a decedat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel partea civilă care a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., o individualizare necorespunzătoare a

pedepsei precum și a despăgubirilor acordate.

Prin decizia penală nr. 365

din 27 august 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă, motivând că prin hotărârea atacată părțile civile nu

au fost prejudiciați acordându-li-se daune morale și materiale, iar scuza

provocării și pedeapsa au fost stabilite corect, cu respectarea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen. și art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpatul și părțile civile C.C. și C.E.

Prin motivele scrise,

inculpatul a criticat despăgubirile acordate părților civile care sunt

exagerate și pentru care nu s-au făcut dovezile necesare.

Părțile civile nu au

motivat, în scris, recursurile declarate și deși legal citate nu s-au prezentat

nici pentru susținerea orală a acestora.

Recursurile declarate de

inculpat și partea civilă C.C. sunt inadmisibile în raport de dispozițiile art.

385

1

alin. (4) C. proc. pen.

În contextul acestor

prevederi procesuale legale, părțile nu pot declara recurs împotriva

hotărârilor care nu au fost supuse apelului.

În speță, nici inculpatul și

nici partea civilă C.C. nu au declarat apel împotriva sentinței pronunțată, în

primă instanță; prin decizia pronunțată în apel, instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul părții civile C.E., situație în care aceștia nu pot ataca cu

recurs nici ultima hotărâre atâta timp cât prin ea nu a fost modificată soluția

din sentință [(art. 385

1

alin. (4), teza a II-a C. proc. pen.)].

Acestea sunt motivele de

fapt și de drept, în temeiul cărora, recursurile inculpatului S.C.C. și al

părții civile C.C. se vor respinge, ca inadmisibile, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În ce privește recursul

părții civile C.E., acesta este nefondat.

Recurenta parte civilă nu

și-a motivat în scris recursul declarat deși avea această obligație potrivit

art. 385

10

alin. (1) și 2 C. proc. pen., iar la termenul de

soluționare a lipsit.

Sancțiunea nerespectării

acestor prevederi este stabilită prin art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen., text în baza căruia în situația nerespectării condițiilor din

aliniatele precedente, instanța va lua în considerare numai cazurile de casare,

care potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în

considerare din oficiu.

Așa fiind, examinând din

oficiu hotărârile pronunțate nu se constată motive care să atragă casarea

acestora, în privința modului de soluționare a acțiunii civile și a stabilirii

despăgubirilor civile acordate, așa încât, potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă C.E. se va

respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați fiecare la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpatul S.C.C., de partea civilă C.C.

și ca nefondat, al părții civile C.E. împotriva deciziei penale nr. 365 din 27

august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentele părți

civile să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2004.