ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3666/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

La data de 2 septembrie 2003, G.C., C.A.,

V.I.M. și G.B.M. au chemat în judecată pe SC C. SA Oradea și SC U.H. SA pentru

a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1847 din 15 iunie 1999 privind terenul intravilan de

8229,67 mp situat în municipiul București.

Judecătoria sectorului 2, prin sentința

civilă nr. 837 din 11 februarie 2004, a respins acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și litigii de muncă, prin sentința nr. 672 din 22 iunie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul reclamanților, cu motivarea că acțiunea este prescrisă în

raport cu dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamanții au

declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esență, că soluția respingerii

acțiunii încalcă dispozițiile art. 15 din Legea nr. 54/1998. Au cerut admiterea

acțiunii.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că textul art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 54/1991 interzice înstrăinările, sub orice formă, ale terenurilor

cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot

timpul soluționării acestor litigii. În alin. (2) al textului, este prevăzută

nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu nerespectarea acestei

interdicții.

Numai că, în cazul înstrăinării

imobilelor care cad sub incidența Legii nr. 10/2001, prin derogare de la

dreptul comun, acțiunea în declinarea nulității este supusă termenului de

prescripție de un an, indiferent de cauza nulității [art. 46 alin. (5)].

În speță, imobilul, vândut cu încălcarea

interdicției reglementată de Legea nr. 10/2001 (era în curs litigiul soluționat

prin sentința civilă nr. 327/2001 a Tribunalului București), a fost supus

regimului juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001. Ca atare, prin derogare de la

regimul comun al imprescriptibilității, dreptul la acțiune în constatarea

nulității absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului menționat era

exercitabil în termenul de prescripție de un an, a cărui curs a început la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, adică 14 februarie 2001.

Întrucât la momentul introducerii

acțiunii, 2 septembrie 2003, termenul de prescripție de un an era cu mult

depășit, rezultă că, legal și temeinic a fost respinsă acțiunea ca prescrisă.

Întrucât nu au fost constatate motive de

casare care pot fi invocate din oficiu, urmează a fi respins recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

G.C., C.A., V.I.M., G.B.M.M. împotriva deciziei nr. 672/A din 22 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2005.