ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5442/2004

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 426 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul S.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de evaziune fiscală. Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 47 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pentru inculpat, tatăl său. Recursul declarat de tatăl inculpatului major a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 3581 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 iunie 2004, decizie pronunțată în dosarul nr. 1437/2004.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că potrivit art. 385 2 , cu referire la art. 262 2 C. proc. pen., pentru inculpat recursul poate fi declarat de reprezentantul legal, de către soția inculpatului și de către apărător. Cum în cauză inculpatul era major recursul declarat de tatăl său a fost respins, ca inadmisibil, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost atacată cu contestație în anulare formulată de contestatorul S.I. acesta solicitând anularea hotărârii prin care s-a respins recursul ca inadmisibil și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 17 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, temeiul invocat fiind dispozițiile art. 386 pct. a) și b) C. proc.

pen. Astfel, în motivarea contestației în anulare, inculpatul – contestator a susținut că nu a fost citat legal la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această imposibilitate. Examinând cererea, față de lucrările din dosar și față de dispozițiile legale care o reglementează (dispozițiile art. 386 C. proc. pen.), Curtea respinge, ca nefondată, contestația în anulare. Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 pct. a) și b) C. proc. pen. Astfel la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs procedura de citare a contestatorului a fost legal îndeplinită acesta fiind citat în orașul Mioveni, prin afișare la sediul Consiliului Local Argeș.

De asemenea, susținerile contestatorului conform cărora s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs și de a încunoștința instanța despre imposibilitatea prezentării sunt nedovedite situație în care dispozițiile art. 386 pct. b C. proc. pen., nu pot fi aplicabile. Toate celelalte motive invocate în cuprinsul contestației în anulare pot forma obiectul unor alte căi legale cu propriul lor regim juridic. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva deciziei penale nr. 3581 din 29 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.