ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5442/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 426 din 27

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul S.I. a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea mai

multor infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de evaziune fiscală.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 47 din 17 februarie 2004 a Curții

de Apel Pitești.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs pentru inculpat, tatăl său.

Recursul declarat de tatăl

inculpatului major a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 3581

a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 iunie 2004, decizie

pronunțată în dosarul nr. 1437/2004.

În considerentele acestei decizii

s-a arătat că potrivit art. 385

2

, cu referire la art. 262

2

C. proc. pen., pentru inculpat recursul poate fi declarat de reprezentantul

legal, de către soția inculpatului și de către apărător. Cum în cauză

inculpatul era major recursul declarat de tatăl său a fost respins, ca

inadmisibil, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost atacată cu contestație în anulare formulată de contestatorul

S.I. acesta solicitând anularea hotărârii prin care s-a respins recursul ca

inadmisibil și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.

47/ A din 17 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, temeiul

invocat fiind dispozițiile art. 386 pct. a) și b) C. proc. pen. Astfel, în

motivarea contestației în anulare, inculpatul – contestator a susținut că nu a

fost citat legal la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința

instanța despre această imposibilitate.

Examinând cererea, față de lucrările

din dosar și față de dispozițiile legale care o reglementează (dispozițiile

art. 386 C. proc. pen.), Curtea respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

Motivele invocate de contestator nu

se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 pct.

a) și b) C. proc. pen. Astfel la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs procedura de citare a contestatorului a fost legal îndeplinită

acesta fiind citat în orașul Mioveni, prin afișare la sediul Consiliului Local

Argeș.

De asemenea, susținerile

contestatorului conform cărora s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs și de a

încunoștința instanța despre imposibilitatea prezentării sunt nedovedite

situație în care dispozițiile art. 386 pct. b C. proc. pen., nu pot fi

aplicabile.

Toate celelalte motive invocate în

cuprinsul contestației în anulare pot forma obiectul unor alte căi legale cu

propriul lor regim juridic.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva

deciziei penale nr. 3581 din 29 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul inculpat să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2004.