ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, dată în dosarul 1007/P/2005, s-a menținut starea de arest a inculpatului S.M. S-a amânat judecarea cauzei la 19 ianuarie 2006. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinica arestării preventive a inculpatului S.M. a constat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lui este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul S.M. În memoriul depus la dosar a arătat că dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a putea aduce probe în ce privește acuzațiile ce i-au fost aduse prin rechizitoriu. Examinând recursul declarat de inculpatul S.M. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 15 decembrie 2005 ca fiind nefondat.

La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la fapte, la modul și împrejurările concrete în care au fost săvârșite, la gradul de pericol social concret al acestora, la urmarea produsă (decesul unei persoane), elemente care justifică menținerea măsurii preventive a inculpatului, lăsarea sa în libertate fiind de natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunității. Se mai constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lui, este mai mare de 4 ani închisoare, în acest sens fiind condamnat prin sentința penală nr. 368 din data de 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș –Secția penală în dosarul numărul 487/P/2005.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.M. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 15 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 1007/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.