ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2006

HOTĂRÂRE
15.12.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, dată în dosarul

1007/P/2005, s-a menținut starea de arest a inculpatului S.M.

S-a amânat judecarea cauzei la 19

ianuarie 2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel, verificând legalitatea și temeinica arestării preventive a

inculpatului S.M. a constat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile art.

148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina lui este mai mare de 4 ani închisoare și

există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul S.M.

În memoriul depus la dosar a arătat că

dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a putea aduce probe în ce

privește acuzațiile ce i-au fost aduse prin rechizitoriu.

Examinând recursul declarat de

inculpatul S.M. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul

declarat împotriva încheierii de ședință din 15 decembrie 2005 ca fiind

nefondat.

La stabilirea pericolului concret pentru

ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana

inculpatului, ci și datele referitoare la fapte, la modul și împrejurările

concrete în care au fost săvârșite, la gradul de pericol social concret al

acestora, la urmarea produsă (decesul unei persoane), elemente care justifică

menținerea măsurii preventive a inculpatului, lăsarea sa în libertate fiind de

natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunității.

Se mai constată că pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lui, este mai mare de 4 ani

închisoare, în acest sens fiind condamnat prin sentința penală nr. 368 din data

de 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș –Secția penală în dosarul

numărul 487/P/2005.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, prin

care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.M. este legală și

temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 15 decembrie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 1007/P/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

ianuarie 2006.

Sursă