ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Vrance a fost condamnat inculpatul V.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani plus pedeapsa aplicată, respectiv 5 ani. Totodată, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se organ de supraveghere S.R.S. de pe lângă Tribunalul Vrancea și Poliția municipiului Focșani.

A fost dedusă durata arestării preventive de la 16 aprilie 2004 până la 2 iunie 2004, dispunându-se punerea în libertate de îndată a inculpatului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul s-a cunoscut întâmplător cu G.V. la începutul lunii aprilie 2004, cu ocazia unei curse efectuate în municipiul Focșani (G.V. este taximetrist, iar inculpatul a apelat la serviciile acestuia). Cu ocazia discuțiilor pe timpul cursei, inculpatul a aflat că G.V. are un fiu care s-a înscris la A.N.I. pentru susținerea examenului din sesiunea iulie 2004. În acest context, inculpatul a afirmat că are cunoștințe în rândul corpului profesoral al acestei instituții de învățământ, că este absolvent al facultății de drept și că poate contacta un anumit profesor în vederea obținerii subiectelor de la examen contra unei sume de bani.

Ulterior, cei doi au avut convorbiri telefonice, s-au întâlnit și au convenit să-i dea inculpatului suma de 1.000 Euro în scopul pretins. Întrucât G.V. nu a avut încredere în inculpat, a anunțat organele de urmărire penală, organizându-se prinderea în flagrant. Conform înțelegerii, inculpatul a fost contactat telefonic, s-au stabilit ora și locul întâlnirii. Pentru a-i întări convingerea lui G.V., inculpatul a și scris o chitanță din care reiese că a primit 1000 Euro „pentru rezolvarea problemei de admitere la S.R.I. a copilului G.F.”. După primirea sumei de bani, inculpatul a fost reținut de echipa operativă constituită cu ocazia organizării flagrantului, găsindu-se asupra sa suma de 1000 Euro.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunțului oral, procesului verbal de organizare a prinderii în flagrant, declarațiilor date de G.V., B.M. și I.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 461/ A din 31 august 2004, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpat, ca nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.D.L. Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunțate pentru netemeinicie, în baza art. 385 8 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului până la limita care să permită menținerea modalității de executare stabilită de prima instanță.

Inculpatul a criticat aceeași decizie tot pentru netemeinicie, invederându-se că se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanța de fond și verificate de instanța de control judiciar, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă fiind bine proporționalizată.

Este adevărat că infracțiunea comisă prezintă un pericol generic ridicat, însă pentru o justă dozare a sancțiunii trebuie să se țină seama de totalitatea criteriilor de individualizare. Or, datele ce caracterizează persoana făptuitorului (lipsa antecedentelor penale, absolvent al unei facultăți, poziția adoptată pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești) coroborate cu modalitatea în care infracțiunea a fost comisă și cu urmările produse, conduc la concluzia că sancțiunea de 2 ani închisoare (minimul prevăzut de textul sancționator) cu suspendarea executării pedepsei du supraveghere este de natură să asigure atât realizarea scopului coercitiv cât și preventiv educativ al pedepsei, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.D.L. împotriva deciziei penale nr. 461/ A din 31 august 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentul inculpat V.D.L. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2004.