ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 2

iunie 2004 a Tribunalului Vrance a fost condamnat inculpatul V.D.L. la pedeapsa

de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani plus pedeapsa aplicată, respectiv 5 ani.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a)

și b) C. pen., stabilindu-se organ de supraveghere S.R.S. de pe lângă

Tribunalul Vrancea și Poliția municipiului Focșani.

A fost dedusă durata arestării

preventive de la 16 aprilie 2004 până la 2 iunie 2004, dispunându-se punerea în

libertate de îndată a inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul s-a cunoscut întâmplător

cu G.V. la începutul lunii aprilie 2004, cu ocazia unei curse efectuate în

municipiul Focșani (G.V. este taximetrist, iar inculpatul a apelat la

serviciile acestuia). Cu ocazia discuțiilor pe timpul cursei, inculpatul a

aflat că G.V. are un fiu care s-a înscris la A.N.I. pentru susținerea

examenului din sesiunea iulie 2004.

În acest context, inculpatul a

afirmat că are cunoștințe în rândul corpului profesoral al acestei instituții

de învățământ, că este absolvent al facultății de drept și că poate contacta un

anumit profesor în vederea obținerii subiectelor de la examen contra unei sume

de bani. Ulterior, cei doi au avut convorbiri telefonice, s-au întâlnit și au

convenit să-i dea inculpatului suma de 1.000 Euro în scopul pretins.

Întrucât G.V. nu a avut încredere în

inculpat, a anunțat organele de urmărire penală, organizându-se prinderea în

flagrant.

Conform înțelegerii, inculpatul a

fost contactat telefonic, s-au stabilit ora și locul întâlnirii. Pentru a-i

întări convingerea lui G.V., inculpatul a și scris o chitanță din care reiese

că a primit 1000 Euro „pentru rezolvarea problemei de admitere la S.R.I. a

copilului G.F.”.

După primirea sumei de bani,

inculpatul a fost reținut de echipa operativă constituită cu ocazia organizării

flagrantului, găsindu-se asupra sa suma de 1000 Euro.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunțului oral, procesului

verbal de organizare a prinderii în flagrant, declarațiilor date de G.V., B.M.

și I.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 461/ A din 31 august 2004, a respins apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpat, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul

V.D.L.

Prin recursul parchetului se critică

hotărârile pronunțate pentru netemeinicie, în baza art. 385

8

pct. 14

C. proc. pen., solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului până la limita care să permită menținerea modalității de executare

stabilită de prima instanță.

Inculpatul a criticat aceeași

decizie tot pentru netemeinicie, invederându-se că se impunea reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii de individualizare

au fost analizate de instanța de fond și verificate de instanța de control

judiciar, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă

fiind bine proporționalizată.

Este adevărat că infracțiunea comisă

prezintă un pericol generic ridicat, însă pentru o justă dozare a sancțiunii

trebuie să se țină seama de totalitatea criteriilor de individualizare.

Or, datele ce caracterizează

persoana făptuitorului (lipsa antecedentelor penale, absolvent al unei

facultăți, poziția adoptată pe parcursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești) coroborate cu modalitatea în care infracțiunea a fost comisă și

cu urmările produse, conduc la concluzia că sancțiunea de 2 ani închisoare

(minimul prevăzut de textul sancționator) cu suspendarea executării pedepsei du

supraveghere este de natură să asigure atât realizarea scopului coercitiv cât

și preventiv educativ al pedepsei, motiv pentru care recursurile declarate vor

fi respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.D.L.

împotriva deciziei penale nr. 461/ A din 31 august 2004 a Curții de Apel

Galați.

Obligă pe recurentul inculpat V.D.L.

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2004.