ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264 din 9

mai 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.O.B. la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționată a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1787 din 15 iunie 2003 a

Judecătoriei Ploiești, iar în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată

a executării aceleiași pedepse, care urmează să se execute pe lângă pedeapsa

aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că suma de 200 Euro a

fost restituită părții vătămate T.G.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În luna noiembrie 2004, denunțătorul

T.G., cunoscând-o de mai multă vreme pe numita Z.D.E., a discutat cu aceasta în

sensul că ar dori să se angajeze în serviciu.

Cu această ocazie, Z.D.E. i-a dat

numărul de telefon mobil al inculpatului M.O.B. pe care îl cunoștea, crezând că

acesta o poate ajuta.

La jumătatea lunii decembrie 2004,

denunțătorul l-a sunat pe inculpat, spunându-i motivul pentru care l-a apelat,

împrejurarea în care inculpatul i-a spus să revină în luna ianuarie 2005 cu un

alt telefon.

Astfel, la data de 6 ianuarie 2005,

inculpatul a fost sunat, din nou, de denunțător, ocazie cu care i-a spus că-l

poate angaja la SC F. SA Ploiești, dar pentru aceasta trebuie să-i dea suma de

250 Euro.

După negocieri, denunțătorul i-a

spus inculpatului că nu-i poate da decât suma de 200 Euro, sperând că poate fi

împrumutat de către cumnatul al cărui frate lucrează în străinătate.

În ziua de 6 ianuarie 2005, inculpatul

l-a sunat pe denunțător spunându-i să se întâlnească a doua zi, 7 ianuarie, în

fața gării de sud – Ploiești stabilind locul de întâlnire la o cofetărie din

dreptul Catedralei Ploiești.

Întrucât inculpatul îl presa să-i

dea banii, denunțătorului i s-a părut suspect acest comportament, fapt ce l-a

determinat să anunțe organele de poliție care i-au sugerat să organizeze un

flagrant.

Inculpatul s-a mai întâlnit cu

denunțătorul, atât în ziua de 7 ianuarie cât și în ziua de 10 ianuarie, la

barul SC E.S. SRL Ploiești. Cu această ocazie inculpatul i-a spus

denunțătorului T.G. că la întreprinderea F. SA poate fi angajat deoarece tatăl

său este șeful serviciului personal dar există riscul că aceasta să dea

faliment și că cazul în care nu o să-i convină o să se orienteze pentru a putea

fi angajat la o altă societate.

Denunțătorul a achiesat la

propunerea inculpatului, fiind de acord să-i dea banii solicitați.

În ziua de 6 ianuarie 2005,

denunțătorul s-a prezentat cu cei 200 Euro la organele de poliție care a

procedat la inserierea celor 4 bancnote de câte 50 Euro, după care i-au fost

dați înapoi, pentru a se întâlni, a doua zi, pe 7 ianuarie, cu inculpatul.

În ziua de 10 ianuarie 2005, în

jurul orei 10,30, în barul SC E.S. SRL a fost organizat flagrantul, în sensul că

inculpatul a fost urmărit de un număr de 3 polițiști, îmbrăcați în civil, care

l-au reținut după ce a primit bani de la denunțător (suma de 200 Euro).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul M.O.B. pe care a criticat-o cu privire la greșita sa

condamnare întrucât faptei îi lipsește una din trăsăturile constitutive și

anume lipsa laturii subiective, intenția lui fiind de a ajuta pe denunțător,

motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 339 din 2 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.O.B., pe care l-a obligat la plata sumei de 30 lei RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut o corectă situație de

fapt, care corespunde probelor administrate în cauză, în sensul că fapta

inculpatului, care în ziua de 10 ianuarie 2005, după ce a pretins anterior, a

primit suma de 200 Euro de la denunțătorul T.G., promițându-i că îl va angaja

la SC F. SA Ploiești unde tatăl său lucrează la serviciul de resurse umane,

acesta având potrivit atribuțiilor de serviciu abilitarea legală de a întocmi

formele legale în vederea angajării întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a mai arătat că, infracțiunea

există și în situația în care inculpatul i-a spus denunțătorului că

întreprinderea ar putea fi închisă, întrucât și în această situație,

determinant pentru obținerea banilor a fost afirmația anterioară a inculpatului

către denunțător că îl are pe tatăl său care lucrează la serviciul personal și

îl poate angaja.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul M.O.B., pe care a criticat-o, în

principal cu privire la greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât

nu a avut intenția de a săvârși fapta, iar, în subsidiar, restituirea cauzei la

parchet pentru completarea urmăririi penale.

Recursul declarat de inculpatul M.O.B.

este nefondat.

Critica prin care inculpatul

solicita a se dispune achitarea pentru considerentul că nu a avut intenția de a

săvârși fapta imputată nu poate fi primită. Solicitând denunțătorului suma de

200 Euro, cu promisiunea că îl va ajuta să-și găsească un loc de muncă, este un

act volitiv conștient al inculpatului și prin urmare nu poate nu poate fi

primit acest aspect fiind corect reținut și explicat și de instanțele de fond

și de apel.

În ce privește cea de-a doua critică

și anume restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale

este, de asemenea, nefondată. În cauză probele administrate, coroborate cu

recunoașterea inculpatului și prinderea în flagrant, dovedesc fără tăgadă

comiterea faptei.

De altfel, inculpatul, în sprijinul

acestor critici, nu a arătat ce anume probe s-ar mai impune a fi administrate

pentru a se putea aprecia în măsură sunt ori nu pertinente.

Pentru considerentele ce prevăd,

având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpatul M.O.B. nu este fondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.O.B. împotriva deciziei penale nr. 339 din 2

septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.