ÎCCJ, Decizia nr. 2/2005

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 6 din 26

iunie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară

exercitată de ministrul justiției, iar în baza art. 123 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu

modificările ulterioare, a aplicat judecătorului N.M., sancțiunea disciplinară

a suspendării din funcție, timp de 6 luni, pentru comiterea abaterii

disciplinare prevăzută de art. 122 lit. g) din aceeași lege.

S-a reținut că N.M., judecător

la Tribunalul București, din decembrie 1994, fiind președinte al secției

comerciale în perioada octombrie 2001 - 2002, a cunoscut în această perioadă pe

F.P., consilier guvernamental, care urmărea să se informeze în legătură cu

aplicarea Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a

falimentului.

În cadrul relațiilor

stabilite cu F.P., care au avut caracter continuu, judecătorul N.M. a acceptat,

din partea acestuia, buchete de flori, avansarea costului reviziei

autoturismului personal, precum și să participe la o petrecere organizată la

vila lui de la Snagov.

S-a mai reținut că în

aceeași perioadă, judecătorul N.M. a desemnat pe SC C.M. SRL, ca administrator

sau lichidator judiciar în mai multe cauze, deși cunoștea că F.P. avea calitatea

de asociat la această societate.

Conchizându-se, s-a apreciat

că prin conduita sa, de natură a aduce atingere prestigiului justiției,

judecătorul N.M. a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 122 lit. g)

din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu

modificările ulterioare.

Împotriva hotărârii

menționate, judecătorul N.M. a formulat contestație, susținând, în esență, că

relațiile dintre ea și F.P. nu au depășit limitele firești, că nu a primit nici

un folos de la acesta, că prezența sa la petrecerea organizată la Snagov, ocazionată de sărbătorirea zilei onomastice a soției acestuia, a fost determinată

numai de faptul că nu putea să refuze invitația ce i s-a făcut, care nu părea

interesată, iar desemnarea SC C.M. SRL, ca lichidator într-un număr de 8 cauze,

din cele 200 pe care le-a rezolvat în acea perioadă, nu poate fi considerată ca

act de avantajare a acelei firme, mai ales că nu a cunoscut faptul că F.P. avea

calitatea de asociat la societatea respectivă.

În concluzie, s-a cerut

reaprecierea considerentelor hotărârii atacate, desființarea acesteia și

respingerea acțiunii disciplinare.

Contestația nu este fondată.

În adevăr, așa cum s-a

subliniat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, modul în care contestatoarea

a înțeles să stabilească și să mențină relații de natură personală cu F.P.,

fără să manifeste prudența pe care o impunea funcția sa de judecător și de

președinte de secție în cadrul unui tribunal, a expus-o unor comentarii

negative în articolele ce au apărut în presă după arestarea lui F.P., creându-se,

astfel, suspiciunea că în dosarele soluționate de ea nu s-ar fi asigurat o

judecată obiectivă.

Susținerile făcute în

apărare de contestatoare, au fost examinate prin hotărârea atacată, iar faptele

reținute ca abatere, sunt rezultatul coroborării împrejurărilor ce au reieșit

din ansamblul materialului probator administrat.

Caracterul repetat al

vizitelor pe care F.P. le-a făcut contestatoarei, însoțite de buchete de flori,

nu putea să nu creeze suspiciuni, cât timp despre interesul său, pretins

oficial, al documentării în materia falimentului și a reorganizării judiciare,

nu s-au purtat discuții, ceea ce și explică neluarea în considerare a acestui

aspect de către materialele publicate în presă.

În aceste condiții,

întâlnirea contestatoarei, întâmplătoare sau nu, cu F.P., în apartamentul său

din str. T.A. și la restaurantul O., precum și participarea ei la petrecerea

organizată de F.P., în vila lui din Snagov, la data de 8 septembrie 2002, care

coincidea și cu ziua onomastică a contestatoarei, constituie împrejurări ce

impun presupunerea implicării contestatoarei, în relații de natură a afecta

grav prestigiul ei de magistrat, cu consecința creierii de suspiciuni și asupra

probității sale profesionale.

Mai mult, recunoașterea de

către contestatoare că F.P. i-a făcut unele servicii, cum a fost acela al

achitării anticipate a costului reviziei autoturismului acesteia, precum și

împrejurarea că tot contestatoarea, în calitatea sa de judecător, a numit în

mai multe cauze, ca administrator judiciar sau lichidator judiciar, o firmă la

care F.P. era asociat, demonstrează neîndoielnica încălcare de către

contestatoare, a prevederilor art. 117 și 118 din Legea nr. 92/1992, cât și a

dispozițiilor art. 21 din Codul deontologic al magistraților, care îi obligă să

se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în

funcție și în societate.

Așa fiind și cum toate

aceste manifestări și atitudini, dovedite prin mijloacele de probă indicate în

hotărâre și necontestate, în esența lor, de către judecătorul N.M., au generat

și alimentat legitime bănuieli cu privire la conduita sa în serviciu și

societate, precum și în legătură cu probitatea ei profesională, se impune

concluzia că reținerea comiterii abaterii prevăzute de art. 122 lit. g) din

Legea nr. 92/1992, este pe deplin justificată.

Tot astfel, față de

caracterul grav și repetat al abaterii comise de către N.M., în calitate de

judecător și președinte de secție la un tribunal, ceea ce a determinat publicarea,

în mai multe ziare, a unor articole de natură a crea suspiciuni cu privire la

obiectivitatea cu care este înfăptuit actul de justiție, se constată că

sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție pe timp de 6 luni, este

corect individualizată și justificat aplicată.

În consecință, urmează a se

dispune respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de judecătorul N.M. împotriva hotărârii nr. 6 din 26

iunie 2003, a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2005.