ÎCCJ, Decizia nr. 22/2005

în compunerea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, ministrul justiției a sesizat C.S.M., în vederea judecării abaterilor disciplinare săvârșite de S.A., H.C. și N.D., judecători la Tribunalul Suceava. În motivarea acțiunii disciplinare, ministrul justiției a arătat că, prin adresa nr. 380 din 4 iunie 2003, președintele Curții de Apel Suceava a semnalat Ministerului Justiției - Inspecția Generală și Audit Intern, mai multe deficiențe constatate în instrumentarea dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002 ale Tribunalului Suceava și a solicitat să se aprecieze dacă este necesară efectuarea unor verificări prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare.

În urma analizării actelor de control ale judecătorului inspector al Curții de Apel Suceava, Inspecția Generală și Audit Intern din cadrul Ministerului Justiției a întocmit Nota nr. 1930/IGAI/M din 17 iulie 2002, prin care a propus ministrului justiției, efectuarea cercetării prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecătorii menționați. La data de 17 iulie 2003 a fost dispusă măsura prevăzută de art. 125 alin. (1) din legea pentru organizarea judecătorească, în activitatea magistraților S.A., H.C. și N.D., toți de la Tribunalul Suceava, reținându-se fapte ce constituie abateri disciplinare, în înțelesul art. 122 lit. a), g), h), j) și i) din același act normativ.

Un prim aspect reținut de cercetarea prealabilă, încheiată la data de 8 august 2003, se referă la nerespectarea de către cei trei judecători, a prevederilor art. 117 și 118 din legea pentru organizarea judecătorească, pe parcursul judecării cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002, ale Tribunalului Suceava. Astfel, la data de 3 decembrie 2002, judecătorul S.A., președintele secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Suceava, a primit și înregistrat sub nr. 10725/2002, contestația în anulare formulată de SC P. SRL și A.F. B.I., împotriva deciziei nr. 306 din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului Suceava.

Președintele secției comerciale și de contencios administrativ a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare, la 20 decembrie 2002, pentru când s-a dispus citarea intimatelor Garda Financiară Suceava, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și a fost solicitat dosarul nr. 1806/2001, al Judecătoriei Fălticeni. Ulterior, președintele secției comerciale și de contencios administrativ revine asupra termenului de judecată și fixează termenul la 17 decembrie 2002. Întrucât pentru data de 17 decembrie 2002 nu era planificat un complet de judecată pentru soluționarea contestației în anulare, președintele secției comerciale și de contencios administrativ a alcătuit un complet cu judecătorii aflați în acel moment la sediul instanței.

După stabilirea compunerii completului de judecată, dosarul a fost preluat pentru studiu numai de către judecătorul G.C., care a întocmit nota de ședință la 17 decembrie 2002 și apoi a restituit dosarul, președintelui secției comerciale și de contencios administrativ. Contestația în anulare a fost studiată de judecătorul H.C., în sala de judecată, ocazie cu care a constatat neconcordanța dintre data înregistrării cererii și data rezoluției de primire. Dosarul menționat a fost dezbătut în ședință publică, la data de 17 decembrie 2002, dezbaterile fiind consemnate în caietul de ședință, de către grefiera V.S. În cauză a fost pronunțată decizia nr. 9. Cercetarea prealabilă a stabilit că minuta deciziei menționate a fost întocmită de judecătorul S.A., cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute în art. 256 C. proc.

civ. Astfel, din cuprinsul minutei rezultă o soluție completă de admitere a contestației în anulare, anulare a deciziei atacate și soluționare a recursului , deși judecătorul H.C. a propus soluționarea contestației în doi timpi, relevând că nu poate participa și la soluționarea recursului, în raport cu împrejurarea că a făcut parte din completul care s-a pronunțat asupra acestei căi de atac, prin decizia a cărei anulare s-a cerut. În condica de ședință, minuta a fost înscrisă într-o formă prescurtată, respectiv „Admite contestația”. Condica de ședință și minuta au fost semnate numai de judecătorii S.A. și G.C. Cercetarea prealabilă a stabilit că judecătorul H.C. nu a semnat condica de ședință și minuta din dosar, nu a studiat cauza ce face obiectul dosarului nr. 10725/2002, nu a manifestat pe parcursul ședinței, intenția de abținere, în raport cu dispozițiile art. 24 C. proc.

civ., nu a semnalat alte incompatibilități, a refuzat să formuleze opinie separată și să o motiveze. Dispozitivul deciziei pronunțate în dosarul nr. 8976/2002, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, nu este semnată de judecătorul N.D. În raport cu declarația acestuia, cu referire la dispozițiile art. 256 C. proc. civ., rezultă că judecătorul N.D. nu și-a exprimat clar opinia în legătură cu recursul declarat de petentele SC P. SRL și A.F. B.I., nu și-a expus părerea, anterior opiniei judecătorului C.B., iar președintele de complet, judecătorul H.C., a întocmit minuta deciziei în cauză, ignorând dispoziția legală menționată, precum și prevederile art. 258 din același cod. Dosarul nr. 10725/2002 al Tribunalului Suceava și dosarul nr. 8976/2002 al aceluiași tribunal, a fost solicitat de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Suceava, în regim de urgență, în vederea verificării unei plângeri.

Nici cu ocazia transmiterii dosarelor către Parchetul Național Anticorupție, președintele tribunalului și președintele secției comerciale și de contencios administrativ nu au sesizat că minutele nu au fost semnate de toți membrii completului. În raport cu situația expusă, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că cei trei magistrați se fac vinovați de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. g), j) și h) din Legea nr. 92/1992, raportat la art. 117 și 118 din același act normativ. Cercetarea prealabilă a mai evidențiat faptul că magistrații S.A., H.C. și N.D. au ignorat normele de drept procesual civil și au continuat în cursul anului 2003, să nu redacteze hotărârile pronunțate, în termenul prevăzut de art. 264 C. proc.

civ. Astfel, în redactarea hotărârilor pronunțate în perioada septembrie 2002 - martie 2003, s-a constatat o întârziere sistematică, cu referire la judecătorul S.A., de câte 2 - 5 luni. Judecătorul N.D. a redactat deciziile nr. 158 - 262 din data de 13 decembrie 2002, numai la data de 26 februarie 2003. Cu referire la cei doi judecători, întârzieri semnificative în redactare s-a constatat și cu privire la hotărârile pronunțate în perioada 9 august 2002 – 6 mai 2003. În fine, judecătorul H.C.

a redactat deciziile nr. 263 - 368 din 13 decembrie 2002, numai la data de 26 februarie 2003. În raport cu explicațiile celor trei magistrați, s-a concluzionat că aceștia nu realizează importanța actului de justiție, precum și faptul că activitatea unui magistrat, tocmai pentru a se înlătura orice îndoială privind corectitudinea și credibilitatea sa, trebuie să se conformeze atât exigențelor impuse de lege, cât și unui comportament care să nu afecteze prestigiul instanței din care face parte. Față de aspectele constatate, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că magistrații menționați se fac vinovați și de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) și i) din Legea nr. 92/1992.

În concluzie, ministrul justiției a solicitat admiterea acțiunii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 123 din legea de organizare judecătorească. Prin hotărârea nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5/2003, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și - în baza art. 123 alin. (1) lit. e 1 ) din Legea nr. 92/1992, republicată, a aplicat judecătorului S.A. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a eliberării din funcția de conducere ocupată, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a), g) și h) din aceeași lege; - în baza art. 123 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, a aplicat judecătorilor H.C.

și N.D. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a observației, pentru abaterea prevăzută de art. 122 lit. a) din același act normativ. Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, iar apărările formulate de magistrații menționați, sunt infirmate de probele dosarului. În raport cu actele dosarului s-a reținut: 1. În sarcina judecătorului S.A.: întârzieri în redactarea hotărârilor pronunțate, nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la deliberare și pronunțare, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de șef secție, cu consecințe negative asupra actului de justiție înfăptuit și a prestigiului justiției, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. a), g) și h) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

2. În sarcina judecătorilor H.C. și N.D.: redactarea cu întârziere a considerentelor unora dintre hotărârile civile pronunțate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. La stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile, C.S.M. a avut în vedere gravitatea abaterilor disciplinare reținute în sarcina judecătorilor menționați, dar și volumul și calitatea activității desfășurate de către aceștia, în perioada 2000 - 2002, calificativele obținute și împrejurarea că, anterior, nici unul nu a mai fost sancționat disciplinar. Împotriva hotărârii C.S.M., judecătorul N.D. a formulat contestație, precizând că motivele căii de atac exercitate vor fi arătate până la primul termen de judecată.

Contestația urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din probatoriul administrat a rezultat că judecătorul menționat se face vinovat de redactarea cu întârziere, a unui număr de 104 decizii. Ca atare, în mod întemeiat s-a reținut că că judecătorul N.D. se face vinovat de săvârșirea abaterii prevăzute de art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. Contestatorul nu a propus probe, pentru a arăta că situația de fapt expusă ar fi fost greșit reținută. Pe de altă parte, în raport cu criteriile de individualizare și proporționalizare specifice angajării răspunderii disciplinare, se constată o adecvată alegere a sancțiunii disciplinare.

În consecință, constatând că starea de fapt a fost corect stabilită și că răspunderea disciplinară a fost legal angajată, Curtea va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de N.D., judecător la Tribunalul Suceava, împotriva hotărârii nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată de C.S.M., în dosarul nr. 5/2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2005.