ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2005

ÎCCJ, Decizia nr. 23/2005

HOTĂRÂRE
19.09.2005
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 23/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

în compunerea prevăzută de art. 22

din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 4 septembrie

2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările

ulterioare, ministrul justiției a sesizat C.S.M., în vederea judecării

abaterilor disciplinare săvârșite de S.A., H.C. și N.D., judecători la

Tribunalul Suceava.

În motivarea acțiunii

disciplinare, ministrul justiției a arătat că, prin adresa nr. 380 din 4 iunie

2003, președintele Curții de Apel Suceava a semnalat Ministerului Justiției -

Inspecția Generală și Audit Intern, mai multe deficiențe constatate în

instrumentarea dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002 ale Tribunalului

Suceava și a solicitat să se aprecieze dacă este necesară efectuarea unor

verificări prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare.

În urma analizării actelor

de control ale judecătorului inspector al Curții de Apel Suceava, Inspecția

Generală și Audit Intern din cadrul Ministerului Justiției a întocmit Nota nr.

1930/IGAI/M din 17 iulie 2002, prin care a propus ministrului justiției,

efectuarea cercetării prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare

față de judecătorii menționați.

La data de 17 iulie 2003 a

fost dispusă măsura prevăzută de art. 125 alin. (1) din legea pentru

organizarea judecătorească, în activitatea magistraților S.A., H.C. și N.D.,

toți de la Tribunalul Suceava, reținându-se fapte ce constituie abateri

disciplinare în înțelesul art. 122 lit. a), g), h), j) și i) din același act

normativ.

Un prim aspect reținut de

cercetarea prealabilă, încheiată la data de 8 august 2003, se referă la

nerespectarea de către cei trei judecători, a prevederilor art. 117 și 118 din

legea pentru organizarea judecătorească, pe parcursul judecării cauzelor ce au

făcut obiectul dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002, ale Tribunalului

Suceava.

Astfel, la data de 3

decembrie 2002, judecătorul S.A., președintele secției comerciale și de

contencios administrativ din cadrul Tribunalului Suceava, a primit și

înregistrat sub nr. 10725/2002, contestația în anulare formulată de SC P. SRL

și A.F. B.I., împotriva deciziei nr. 306 din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului

Suceava.

Președintele secției

comerciale și de contencios administrativ a fixat termen pentru judecarea

contestației în anulare, la 20 decembrie 2002, pentru când s-a dispus citarea

intimatelor Garda Financiară Suceava, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Suceava și a fost solicitat dosarul nr. 1806/2001, al Judecătoriei Fălticeni.

Ulterior, președintele

secției comerciale și de contencios administrativ revine asupra termenului de

judecată și fixează termenul la 17 decembrie 2002.

Întrucât pentru data de 17

decembrie 2002 nu era planificat un complet de judecată pentru soluționarea

contestației în anulare, președintele secției comerciale și de contencios

administrativ a alcătuit un complet, cu judecătorii aflați în acel moment la

sediul instanței.

După stabilirea compunerii

completului de judecată, dosarul a fost preluat pentru studiu, numai de către

judecătorul G.C., care a întocmit nota de ședință, la 17 decembrie 2002 și apoi

a restituit dosarul, președintelui secției comerciale și de contencios

administrativ.

Contestația în anulare a

fost studiată de judecătorul H.C., în sala de judecată, ocazie cu care a

constatat neconcordanța dintre data înregistrării cererii și data rezoluției de

primire.

Dosarul menționat a fost

dezbătut în ședință publică, la data de 17 decembrie 2002, dezbaterile fiind

consemnate în caietul de ședință, de către grefiera V.S.

În cauză a fost pronunțată

decizia nr. 9.

Cercetarea prealabilă a

stabilit că minuta deciziei menționate a fost întocmită de judecătorul S.A., cu

nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute în art. 256 C. proc. civ.

Astfel, din cuprinsul

minutei rezultă o soluție completă de admitere a contestației în anulare,

anulare a deciziei atacate și soluționare a recursului, deși judecătorul H.C. a

propus soluționarea contestației în doi timpi, relevând că nu poate participa

și la soluționarea recursului, în raport cu împrejurarea că a făcut parte din

completul care s-a pronunțat asupra acestei căi de atac, prin decizia a cărei

anulare s-a cerut.

În condica de ședință,

minuta a fost înscrisă într-o formă prescurtată, respectiv „Admite

contestația”.

Condica de ședință și minuta

au fost semnate numai de judecătorii S.A. și G.C.

Cercetarea prealabilă a

stabilit că judecătorul H.C. nu a semnat condica de ședință și minuta din

dosar, nu a studiat cauza ce face obiectul dosarului nr. 10725/2002, nu a

manifestat pe parcursul ședinței, intenția de abținere, în raport cu

dispozițiile art. 24 C. proc. civ., nu a semnalat alte incompatibilități, a

refuzat să formuleze opinie separată și să o motiveze.

Dispozitivul deciziei

pronunțate în dosarul nr. 8976/2002, împotriva căreia a fost formulată

contestația în anulare, nu este semnată de judecătorul N.D.

În raport cu declarația

acestuia, cu referire la dispozițiile art. 256 C. proc. civ., rezultă că

judecătorul N.D. nu și-a exprimat clar opinia în legătură cu recursul declarat

de petentele SC P. SRL și A.F. B.I., nu și-a expus părerea, anterior opiniei

judecătorului C.B., iar președintele de complet, judecătorul H.C., a întocmit

minuta deciziei în cauză, ignorând dispoziția legală menționată, precum și

prevederile art. 258 din același cod.

Dosarul nr. 10725/2002, al

Tribunalului Suceava și dosarul nr. 8976/2002, al aceluiași tribunal a fost

solicitat de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Suceava, în regim de

urgență, în vederea verificării unei plângeri.

Nici cu ocazia transmiterii

dosarelor către Parchetul Național Anticorupție, președintele tribunalului și

președintele secției comerciale și de contencios administrativ nu au sesizat că

minutele nu au fost semnate de toți membrii completului.

În raport cu situația

expusă, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că cei trei magistrați se

fac vinovați de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit.

g), j) și h) din Legea nr. 92/1992, raportat la art. 117 și 118 din același act

normativ.

Cercetarea prealabilă a mai

evidențiat faptul că magistrații S.A., H.C. și N.D. au ignorat normele de drept

procesual civil și au continuat în cursul anului 2003, să nu redacteze

hotărârile pronunțate, în termenul prevăzut de art. 264 C. proc. civ.

Astfel, în redactarea

hotărârilor pronunțate în perioada septembrie 2002 - martie 2003, s-a constatat

o întârziere sistematică, cu referire la judecătorul S.A., de câte 2 - 5 luni.

Judecătorul N.D. a redactat

deciziile nr. 158 - 262 din data de 13 decembrie 2002, numai la data de 26

februarie 2003.

Cu referire la cei doi

judecători, întârzieri semnificative în redactare s-a constatat și cu privire

la hotărârile pronunțate în perioada 9 august 2002 – 6 mai 2003.

În fine, judecătorul H.C. a

redactat deciziile nr. 263 - 368 din 13 decembrie 2002, numai la data de 26

februarie 2003.

În raport cu explicațiile

celor trei magistrați, s-a concluzionat că aceștia nu realizează importanța

actului de justiție, precum și faptul că activitatea unui magistrat, tocmai

pentru a se înlătura orice îndoială privind corectitudinea și credibilitatea

sa, trebuie să se conformeze, atât exigențelor impuse de lege, cât și unui

comportament care să nu afecteze prestigiul instanței din care face parte.

Față de aspectele

constatate, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că magistrații

menționați se fac vinovați și de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute

de art. 122 lit. a) și i) din Legea nr. 92/1992.

În concluzie, ministrul

justiției a solicitat admiterea acțiunii disciplinare și aplicarea uneia dintre

sancțiunile prevăzute de art. 123 din legea de organizare judecătorească.

Prin hotărârea nr. 1 din 28

ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5/2003, C.S.M. a admis acțiunea

disciplinară exercitată de ministrul justiției și:

- în baza art. 123 alin. (1)

lit. e

1

) din Legea nr. 92/1992, republicată, a aplicat judecătorului

S.A. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a eliberării din funcția

de conducere ocupată, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 122 lit.

a), g) și h) din aceeași lege;

- în baza art. 123 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, a

aplicat judecătorilor H.C. și N.D. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea

disciplinară a observației, pentru abaterea prevăzută de art. 122 lit. a) din

același act normativ.

Pentru a hotărî astfel,

C.S.M. a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, iar apărările

formulate de magistrații menționați, sunt infirmate de probele dosarului.

În raport cu actele

dosarului s-a reținut:

S.A.: întârzieri în redactarea hotărârilor pronunțate, nesocotirea

dispozițiilor legale referitoare la deliberare și pronunțare, îndeplinirea

defectuoasă a atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de șef secție, cu

consecințe negative asupra actului de justiție înfăptuit și a prestigiului

justiției, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterilor

disciplinare prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. a), g) și h) din Legea nr.

92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

H.C. și N.D.: redactarea cu întârziere a considerentelor unora dintre

hotărârile civile pronunțate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale

abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1992,

republicată, cu modificările ulterioare.

La stabilirea sancțiunii

disciplinare aplicabile, C.S.M. a avut în vedere gravitatea abaterilor

disciplinare reținute în sarcina judecătorilor menționați, dar și volumul și

calitatea activității desfășurate de către aceștia, în perioada 2000 - 2002,

calificativele obținute și împrejurarea că, anterior, nici unul nu a mai fost

sancționat disciplinar.

Împotriva hotărârii C.S.M.,

judecătorul H.C. a formulat contestație.

Contestatorul a reiterat

excepțiile invocate în fața C.S.M., cu referire la:

- lipsa semnăturii

titularului acțiunii de pe actul procedural ce declanșează procedura cercetării

prealabile;

- nedispunerea exercitării

acțiunii disciplinare de către titularul acțiunii;

- încălcarea dispozițiilor

imperative prevăzute de lege, în ceea ce privește efectuarea cercetării

prealabile, cu privire la care susține că au fost greșit respinse.

- reținerea greșită a

situației de fapt.

În concluzie, judecătorul

H.C. a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și, pe

fond, respingerea acțiunii disciplinare.

Contestația este fondată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea actelor

dosarului se constată exercitarea acțiunii disciplinare, cu respectarea

condițiilor stabilite în art. 125 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare.

Prin urmare, în mod judicios

excepțiile invocate au fost respinse, așa încât contestația se constată a fi

nefondată sub aspectul acestor critici.

În sarcina judecătorului

menționat se reține ca abatere disciplinară, redactarea cu întârziere a

considerentelor unor hotărâri judecătorești, sens în care se invocă „situația

redactărilor”.

Examinând situația

menționată, se constată următoarele:

- la fila 164 sunt înscrise

hotărârile nr. 1441, nr. 1442, nr. 1443 și nr. 1444, din 17 noiembrie 2002,

redactate în 12 noiembrie 2002 (prima și a treia), respectiv 13 noiembrie 2002

(a doua și a patra);

- la fila 165 apar

hotărârile nr. 1491 - 1499 din 15 noiembrie 2002, redactate în data de 18

noiembrie 2002 (cu excepția hotărârii nr. 1492, redactată în data de 15

noiembrie 2002);

- la fila 179 apare

hotărârea nr. 41 din 15 ianuarie 2003, redactată în data de 16 ianuarie 2003 și

hotărârile nr. 53 - 64 din 16 ianaurie 2003, redactate în 16, 17 și respectiv,

20 ianuarie 2003;

- la fila 181 apar

hotărârile nr. 141 - 144 din 30 ianuarie 2003, redactate în aceeași zi;

- la fila 182 apar:

hotărârea nr. 145 din 30 ianuarie 2003, redactată în aceeași zi, hotărârea nr.

177 din 5 februarie 2003, redactată în aceeași zi și hotărârea nr. 180 din 6

februarie 2003, redactată în aceeași zi;

- la fila 183 apar hotărârile

nr. 181 - 183 din 6 februarie 2003, redactate în aceeași zi;

- la fila 184 apar

hotărârile nr. 236 - 242 din 13 februarie 2003, redactate în aceeași zi;

- la fila 185 apar

hotărârile nr. 345 - 354 din 6 martie 2003, redactate în 10 (4 hot.), 11 (3

hot.) și 12 martie 2003 (3 hot.).

Așadar, cu referire la

hotărârile menționate, se constată redactarea acestora în termenul prevăzut de

legea procesual-civilă, așa încât (cu privire la acestea), în mod greșit s-a

reținut în sarcina magistratului menționat, săvârșirea abaterii prevăzute de

art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1990, republicată.

Cu referire la redactarea cu

întârziere a unui număr de 104 decizii, situația de fapt apare ca fiind corect

reținută, corespunzător situației redactărilor depusă la dosarul cauzei,

privindu-l pe judecătorul H.C.

Din probatoriul administrat

în cauză a rezultat, necontestat, că acestea priveau deciziile pronunțate în

recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice, în care

conducerea instanței a hotărât redactarea pe formulare tipizate. Aceste

formulare au ajuns cu întârziere la instanță, din cauze ce nu îl privesc pe

magistratul menționat.

Or, acestei situații, în

raport cu care se constată neîndeplinită condiția vinovăției, C.S.M. nu i-a dat

semnificația cuvenită și, în consecință, a reținut în mod greșit că sunt

întrunite condițiile angajării răspunderii disciplinare.

Ca atare, contestația

formulată de judecătorul H.C. se constată a fi întemeiată sub aspectul

criticilor privind greșita stabilire a stării de fapt și greșita reținerii a

îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii disciplinare.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea

atacată, numai în partea privindu-l pe judecătorul H.C. și, rejudecând, va

respinge acțiunea disciplinară față de acesta. Celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate, cu privire la judecătorii S.A. și N.D. vor fi menținute.

Admite contestația formulată de H.C.,

judecător la Tribunalul Suceava, împotriva hotărârii nr. 1 din 28 ianuarie

2004, pronunțată de C.S.M., în dosarul nr. 5/2003.

Anulează hotărârea atacată,

numai în partea privindu-l pe contestatorul H.C.

Respinge acțiunea

disciplinară, numai cu privire la contestatorul H.C.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată de C.S.M., în dosarul nr.

5/2003, în partea privindu-i pe judecătorii S.A. și N.D.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-19
1,00
ÎCCJ, Decizia nr. 22/2005
în compunerea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările
ÎCCJ 2005-09-19
1,00
ÎCCJ, Decizia nr. 21/2005
în compunerea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările
ÎCCJ 2004-07-05
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 20/2004
încheieri de amânare a pronunțării. S-a mai arătat că judecătorul a soluționat cauzele, fără a întocmi minuta, conform art. 258 alin. (1) C. proc. civ., procedând doar la consemnarea soluției în condica de ședință, sens în care se menționea
ÎCCJ 2005-04-11
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 6/2005
în compunerea prevăzută de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 5 din 27 mai 2004, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea
ÎCCJ 2005-04-11
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 4/2005
ministrul justiției a fost corect admisă. Este de reținut în acest sens că modelarea statutului disciplinar al magistraților, integrat statutului profesional al acestora, nu privește condițiile răspunderii disciplinare, care rămân cele regl
Sursă