ÎCCJ, Decizia nr. 21/2005

ÎCCJ, Decizia nr. 21/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

în compunerea prevăzută de art. 22

din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 4 septembrie

2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările

ulterioare, ministrul justiției a sesizat C.S.M., în vederea judecării

abaterilor disciplinare săvârșite de S.A., H.C. și N.D., judecători la

Tribunalul Suceava.

În motivarea acțiunii

disciplinare, ministrul justiției a arătat că, prin adresa nr. 380 din 4 iunie

2003, președintele Curții de Apel Suceava a semnalat Ministerului Justiției -

Inspecția Generală și Audit Intern, mai multe deficiențe constatate în

instrumentarea dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002 ale Tribunalului

Suceava și a solicitat să se aprecieze dacă este necesară efectuarea unor

verificări prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare.

În urma analizării actelor

de control ale judecătorului inspector al Curții de Apel Suceava, Inspecția

Generală și Audit Intern din cadrul Ministerului Justiției a întocmit Nota nr.

1930/IGAI/M din 17 iulie 2002, prin care a propus ministrului justiției,

efectuarea cercetării prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare

față de judecătorii menționați.

La data de 17 iulie 2003 a

fost dispusă măsura prevăzută de art. 125 alin. (1) din legea pentru

organizarea judecătorească, în activitatea magistraților S.A., H.C. și N.D.,

toți de la Tribunalul Suceava, reținându-se fapte ce constituie abateri

disciplinare în înțelesul art. 122 lit. a), g), h), j) și i) din același act

normativ.

Un prim aspect reținut de

cercetarea prealabilă, încheiată la data de 8 august 2003, se referă la

nerespectarea de către cei trei judecători, a prevederilor art. 117 și 118 din

legea pentru organizarea judecătorească, pe parcursul judecării cauzelor ce au

făcut obiectul dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002, ale Tribunalului

Suceava.

Astfel, la data de 3

decembrie 2002, judecătorul S.A., președintele secției comerciale și de

contencios administrativ din cadrul Tribunalului Suceava, a primit și

înregistrat sub nr. 10725/2002, contestația în anulare formulată de SC P. SRL

și A.F. B.I., împotriva deciziei nr. 306 din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului

Suceava.

Președintele secției

comerciale și de contencios administrativ a fixat termen pentru judecarea

contestației în anulare, la 20 decembrie 2002, pentru când s-a dispus citarea

intimatelor Garda Financiară Suceava, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Suceava și a fost solicitat dosarul nr. 1806/2001, a Judecătoriei Fălticeni.

Ulterior, președintele

secției comerciale și de contencios administrativ revine asupra termenului de

judecată și fixează termenul la 17 decembrie 2002.

Întrucât pentru data de 17

decembrie 2002 nu era planificat un complet de judecată pentru soluționarea

contestației în anulare, președintele secției a alcătuit un complet cu

judecătorii aflați în acel moment la sediul instanței.

După stabilirea compunerii

completului de judecată, dosarul a fost preluat, pentru studiu, numai de către

judecătorul G.C., care a întocmit nota de ședință la 17 decembrie 2002 și apoi

a restituit dosarul, președintelui secției comerciale și de contencios

administrativ.

Contestația în anulare a

fost studiată de judecătorul H.C., în sala de judecată, ocazie cu care a

constatat neconcordanța dintre data înregistrării cererii și data rezoluției de

primire.

Dosarul menționat a fost

dezbătut în ședință publică, la data de 17 decembrie 2002, dezbaterile fiind

consemnate în caietul de ședință, de către grefiera V.S.

În cauză a fost pronunțată

decizia nr. 9.

Cercetarea prealabilă a

stabilit că minuta deciziei menționate a fost întocmită de judecătorul S.A., cu

nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute în art. 256 C. proc. civ.

Astfel, din cuprinsul

minutei rezultă o soluție completă de admitere a contestației în anulare,

anulare a deciziei atacate și soluționare a recursului, deși judecătorul H.C. a

propus soluționarea contestației în doi timpi, relevând că nu poate participa

și la soluționarea recursului, în raport cu împrejurarea că a făcut parte din

completul care s-a pronunțat asupra acestei căi de atac, prin decizia a cărei

anulare s-a cerut.

În condica de ședință,

minuta a fost înscrisă într-o formă prescurtată, respectiv „Admite

contestația”.

Condica de ședință și minuta

au fost semnate numai de judecătorii S.A. și G.C.

Cercetarea prealabilă a

stabilit că judecătorul H.C. nu a semnat condica de ședință și minuta din

dosar, nu a studiat cauza ce face obiectul dosarului nr. 10725/2002, nu a

manifestat pe parcursul ședinței, intenția de abținere, în raport cu

dispozițiile art. 24 C. proc. civ., nu a semnalat alte incompatibilități, a

refuzat să formuleze opinie separată și să o motiveze.

Dispozitivul deciziei

pronunțate în dosarul nr. 8976/2002, împotriva căreia a fost formulată

contestația în anulare, nu este semnată de judecătorul N.D.

În raport cu declarația

acestuia, cu referire la dispozițiile art. 256 C. proc. civ., rezultă că

judecătorul N.D. nu și-a exprimat clar opinia în legătură cu recursul declarat

de petentele SC P. SRL și A.F. B.I., nu și-a expus părerea anterior opiniei

judecătorului C.B., iar președintele de complet, judecătorul H.C., a întocmit

minuta deciziei în cauză, ignorând dispoziția legală menționată, precum și

prevederile art. 258 din același cod.

Dosarul nr. 10725/2002 al

Tribunalului Suceava și dosarul nr. 8976/2002, al aceluiași tribunal, a fost

solicitat de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Suceava, în regim de

urgență, în vederea verificării unei plângeri.

Nici cu ocazia transmiterii

dosarelor către Parchetul Național Anticorupție, președintele tribunalului și

președintele secției comerciale și de contencios administrativ nu au sesizat că

minutele nu au fost semnate de toți membrii completului.

În raport cu situația

expusă, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că cei trei magistrați se

fac vinovați de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit.

g), j) și h) din Legea nr. 92/1992, raportat la art. 117 și 118 din același act

normativ.

Cercetarea prealabilă a mai

evidențiat faptul că magistrații S.A., H.C. și N.D. au ignorat normele de drept

procesual civil și au continuat în cursul anului 2003, să nu redacteze

hotărârile pronunțate, în termenul prevăzut de art. 264 C. proc. civ.

Astfel, în redactarea

hotărârilor pronunțate în perioada septembrie 2002 - martie 2003, s-a constatat

o întârziere sistematică, cu referire la judecătorul S.A., de câte 2 - 5 luni.

Judecătorul N.D. a redactat

deciziile nr. 158 - 262 din data de 13 decembrie 2002, numai la data de 26

februarie 2003.

Cu referire la cei doi

judecători, întârzieri semnificative în redactare s-a constatat și cu privire

la hotărârile pronunțate în perioada 9 august 2002 – 6 mai 2003.

În fine, judecătorul H.C. a

redactat deciziile nr. 263 - 368 din 13 decembrie 2002, numai la data de 26

februarie 2003.

În raport cu explicațiile

celor trei magistrați, s-a concluzionat că aceștia nu realizează importanța

actului de justiție, precum și faptul că activitatea unui magistrat, tocmai

pentru a se înlătura orice îndoială privind corectitudinea și credibilitatea

sa, trebuie să se conformeze atât exigențelor impuse de lege, cât și unui

comportament care să nu afecteze prestigiul instanței din care face parte.

Față de aspectele

constatate, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că magistrații

menționați se fac vinovați și de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute

de art. 122 lit. a) și i) din Legea nr. 92/1992.

În concluzie, ministrul

justiției a solicitat admiterea acțiunii disciplinare și aplicarea uneia dintre

sancțiunile prevăzute de art. 123 din legea de organizare judecătorească.

Prin hotărârea nr. 1 din 28

ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5/2003, C.S.M. a admis acțiunea

disciplinară exercitată de ministrul justiției și

- în baza art. 123 alin. (1)

lit. e

1

) din Legea nr. 92/1992, republicată, a aplicat judecătorului

S.A., de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a eliberării din

funcția de conducere ocupată, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art.

122 lit. a), g) și h) din aceeași lege;

- în baza art. 123 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, a

aplicat judecătorilor H.C. și N.D. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea

disciplinară a observației, pentru abaterea prevăzută de art. 122 lit. a) din

același act normativ.

Pentru a hotărî astfel,

C.S.M. a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, iar apărările

formulate de magistrații menționați sunt infirmate de probele dosarului.

În raport cu actele

dosarului s-a reținut:

S.A.: întârzieri în redactarea hotărârilor pronunțate, nesocotirea

dispozițiilor legale referitoare la deliberare și pronunțare, îndeplinirea

defectuoasă a atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de șef secție, cu

consecințe negative asupra actului de justiție înfăptuit și a prestigiului

justiției, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare

prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. a), g) și h) din Legea nr. 92/1992,

republicată, cu modificările ulterioare.

H.C. și N.D.: redactarea cu întârziere a considerentelor unora dintre

hotărârile civile pronunțate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale

abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1992,

republicată, cu modificările ulterioare.

La stabilirea sancțiunii

disciplinare aplicabile, C.S.M. a avut în vedere gravitatea abaterilor disciplinare

reținute în sarcina judecătorilor menționați, dar și volumul și calitatea

activității desfășurate de către aceștia, în perioada 2000 - 2002,

calificativele obținute și împrejurarea că, anterior, nici unul nu a mai fost

sancționat disciplinar.

Împotriva hotărârii C.S.M.,

judecătorul S.A. a formulat contestație.

Contestatoarea a susținut că

hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

- Nu s-a dat eficiență

excepției invocate, cu referire la nulitatea absolută a acțiunii disciplinare,

ca urmare a lipsei semnăturii titularului de pe actul procedural ce declanșează

procedura prealabilă a cercetării.

- Concluzia referitoare la

modificarea intervenită cu privire la termenul de soluționare a contestației în

anulare, este eronată și nesusținută de materialul probator administrat.

- Eronate și nesusținute de

materialul probator administrat în cauză, sunt și concluziile privitoare la

studiul dosarului nr. 10725/2002, deliberare, aducerea la cunoștință a soluției

înscrisă în condica de ședință și consemnată în minută.

- Aplicarea unui tratament

diferențiat, membrilor completului, cu referire la abaterile pretins a fi fost

săvârșite, abaterile care au format obiectul acțiunii disciplinare și abaterile

examinate de C.S.M.

- Greșita reținere a

abaterii privind redactarea cu întârziere a hotărârilor pronunțate, întrucât,

prin raportare la volumul mare de muncă din perioada respectivă, nu se poate

reține îndeplinirea condiției vinovăției pentru angajarea răspunderii

disciplinare

În concluzie, contestatoarea

a susținut că în sarcina acesteia nu pot fi reținute abaterile prevăzute de

art. 122 lit. g) și h) din Legea nr. 92/1992.

Examinând cauza, în raport

cu criticile formulate, se constată următoarele:

Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea

nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, în redactarea în vigoare

la data constatării abaterii, efectuării cercetării prealabile și exercitării

acțiunii disciplinare, „în vederea exercitării acțiunii disciplinare, în termen

de 60 zile de la data înregistrării constatării abaterii, este obligatorie

efectuarea cercetării prealabile, care se dispune de titularul acestei

acțiuni”.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă îndeplinirea condiției prevăzute de textul legal menționat,

în sensul că cercetarea prealabilă a fost dispusă de titularul acțiunii

disciplinare.

Prin urmare, în raport cu

împrejurarea invocării unei condiții neprevăzute de lege, în mod judicios

C.S.M.a respins excepția de nulitate, așa încât calea de atac cu care Completul

de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat, se

constată a fi nefondată sub aspectul primei critici.

Pe de altă parte, se constată

stabilirea corectă a situației de fapt, corespunzător materialului probator

administrat. Existența faptelor reprezintă concluzia impusă de mijloacele de

probă administrate, constituind un lanț deductiv fără discontinuitate, așa

încât contestația se constată a fi nefondată și sub aspectul celei de a doua

critici.

Cea de a treia critică

formulată de contestatoare nu poate fi primită, dat fiind caracterul personal

al răspunderii disciplinare. Astfel, alături de alte modalități specifice de

realizare a dreptului, sancțiunea disciplinară reprezintă o ripostă socială

particularizată, consecința constatării neconformării culpabile la obligațiile

stabilite pentru magistrați prin acte normative, cu referire în principal la

legea de organizare, cea privind Statutul magistratului și, pentru perioada

examinată, Codul deontologic al magistraților. Precizarea unui regim specific,

prin actele normative menționate, cu referire la modelarea statutului

magistratului, nu privește, însă, condițiile răspunderii disciplinare, care

rămân cele reglementate de dreptul comun. Drept urmare, întrunirea condițiilor

angajării răspunderii disciplinare este examinată în raport cu săvârșirea, cu

vinovăție, a unor acțiuni de natură a înfrânge obligațiile izvorâte din

Statutul de magistrat. Nu există, așadar, temei legal pentru angajarea sau

înlăturarea răspunderii disciplinare prin comparație. Totodată, acest temei nu

este prevăzut nici pentru stabilirea sancțiunilor disciplinare, dintre cele

prevăzute generic prin lege, operațiune reprezentând, de fiecare dată, o

chestiune de apreciere a organului competent a dispune angajarea răspunderii

disciplinare, în raport cu criterii de individualizare ce privesc faptele cu

caracter disciplinar, sub aspectul gravității, urmării produse, modalității de

săvârșire și, concomitent, persoana magistratului.

În fine, probele

administrate în cauză au confirmat împrejurarea redactării cu întârziere a unor

hotărâri judecătorești de către contestatoare. Prin calea de atac exercitată,

judecătorul S.A. nu contestă situația de fapt astfel reținută, ci susține

neîntrunirea condiției vinovăției. Or, din probatoriul administrat rezultă că

hotărârile reținute sub aspectul acestei abateri, priveau același gen de cauze,

în care redactarea implica existența unor formulare tipizate, procurate cu

întârziere din culpa contestatoarei, în calitatea sa de președinte de secție.

Ca atare, contestația se constată a fi nefondată și sub aspectul acestei din

urmă critici.

Așadar, săvârșirea

abaterilor disciplinare de către judecătorul S.A. rezultă cert din probatoriul

administrat, sancțiunea aplicată apare ca fiind just individualizată și, drept

urmare, nu se constată temeiuri pentru admiterea căii de atac exercitate.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de S.A., judecător la Tribunalul Suceava, împotriva

hotărârii nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată de C.S.M., în dosarul nr.

5/2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.