ÎCCJ, Decizia nr. 21/2005

în compunerea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2003, în temeiul art. 126 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, ministrul justiției a sesizat C.S.M., în vederea judecării abaterilor disciplinare săvârșite de S.A., H.C. și N.D., judecători la Tribunalul Suceava. În motivarea acțiunii disciplinare, ministrul justiției a arătat că, prin adresa nr. 380 din 4 iunie 2003, președintele Curții de Apel Suceava a semnalat Ministerului Justiției - Inspecția Generală și Audit Intern, mai multe deficiențe constatate în instrumentarea dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002 ale Tribunalului Suceava și a solicitat să se aprecieze dacă este necesară efectuarea unor verificări prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare.

În urma analizării actelor de control ale judecătorului inspector al Curții de Apel Suceava, Inspecția Generală și Audit Intern din cadrul Ministerului Justiției a întocmit Nota nr. 1930/IGAI/M din 17 iulie 2002, prin care a propus ministrului justiției, efectuarea cercetării prealabile, în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecătorii menționați. La data de 17 iulie 2003 a fost dispusă măsura prevăzută de art. 125 alin. (1) din legea pentru organizarea judecătorească, în activitatea magistraților S.A., H.C. și N.D., toți de la Tribunalul Suceava, reținându-se fapte ce constituie abateri disciplinare în înțelesul art. 122 lit. a), g), h), j) și i) din același act normativ.

Un prim aspect reținut de cercetarea prealabilă, încheiată la data de 8 august 2003, se referă la nerespectarea de către cei trei judecători, a prevederilor art. 117 și 118 din legea pentru organizarea judecătorească, pe parcursul judecării cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. 8976/2002 și nr. 10725/2002, ale Tribunalului Suceava. Astfel, la data de 3 decembrie 2002, judecătorul S.A., președintele secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Suceava, a primit și înregistrat sub nr. 10725/2002, contestația în anulare formulată de SC P. SRL și A.F. B.I., împotriva deciziei nr. 306 din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului Suceava.

Președintele secției comerciale și de contencios administrativ a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare, la 20 decembrie 2002, pentru când s-a dispus citarea intimatelor Garda Financiară Suceava, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și a fost solicitat dosarul nr. 1806/2001, a Judecătoriei Fălticeni. Ulterior, președintele secției comerciale și de contencios administrativ revine asupra termenului de judecată și fixează termenul la 17 decembrie 2002. Întrucât pentru data de 17 decembrie 2002 nu era planificat un complet de judecată pentru soluționarea contestației în anulare, președintele secției a alcătuit un complet cu judecătorii aflați în acel moment la sediul instanței.

După stabilirea compunerii completului de judecată, dosarul a fost preluat, pentru studiu, numai de către judecătorul G.C., care a întocmit nota de ședință la 17 decembrie 2002 și apoi a restituit dosarul, președintelui secției comerciale și de contencios administrativ. Contestația în anulare a fost studiată de judecătorul H.C., în sala de judecată, ocazie cu care a constatat neconcordanța dintre data înregistrării cererii și data rezoluției de primire. Dosarul menționat a fost dezbătut în ședință publică, la data de 17 decembrie 2002, dezbaterile fiind consemnate în caietul de ședință, de către grefiera V.S. În cauză a fost pronunțată decizia nr. 9. Cercetarea prealabilă a stabilit că minuta deciziei menționate a fost întocmită de judecătorul S.A., cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute în art. 256 C. proc.

civ. Astfel, din cuprinsul minutei rezultă o soluție completă de admitere a contestației în anulare, anulare a deciziei atacate și soluționare a recursului, deși judecătorul H.C. a propus soluționarea contestației în doi timpi, relevând că nu poate participa și la soluționarea recursului, în raport cu împrejurarea că a făcut parte din completul care s-a pronunțat asupra acestei căi de atac, prin decizia a cărei anulare s-a cerut. În condica de ședință, minuta a fost înscrisă într-o formă prescurtată, respectiv „Admite contestația”. Condica de ședință și minuta au fost semnate numai de judecătorii S.A. și G.C. Cercetarea prealabilă a stabilit că judecătorul H.C. nu a semnat condica de ședință și minuta din dosar, nu a studiat cauza ce face obiectul dosarului nr. 10725/2002, nu a manifestat pe parcursul ședinței, intenția de abținere, în raport cu dispozițiile art. 24 C. proc.

civ., nu a semnalat alte incompatibilități, a refuzat să formuleze opinie separată și să o motiveze. Dispozitivul deciziei pronunțate în dosarul nr. 8976/2002, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, nu este semnată de judecătorul N.D. În raport cu declarația acestuia, cu referire la dispozițiile art. 256 C. proc. civ., rezultă că judecătorul N.D. nu și-a exprimat clar opinia în legătură cu recursul declarat de petentele SC P. SRL și A.F. B.I., nu și-a expus părerea anterior opiniei judecătorului C.B., iar președintele de complet, judecătorul H.C., a întocmit minuta deciziei în cauză, ignorând dispoziția legală menționată, precum și prevederile art. 258 din același cod. Dosarul nr. 10725/2002 al Tribunalului Suceava și dosarul nr. 8976/2002, al aceluiași tribunal, a fost solicitat de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Suceava, în regim de urgență, în vederea verificării unei plângeri.

Nici cu ocazia transmiterii dosarelor către Parchetul Național Anticorupție, președintele tribunalului și președintele secției comerciale și de contencios administrativ nu au sesizat că minutele nu au fost semnate de toți membrii completului. În raport cu situația expusă, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că cei trei magistrați se fac vinovați de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. g), j) și h) din Legea nr. 92/1992, raportat la art. 117 și 118 din același act normativ. Cercetarea prealabilă a mai evidențiat faptul că magistrații S.A., H.C. și N.D. au ignorat normele de drept procesual civil și au continuat în cursul anului 2003, să nu redacteze hotărârile pronunțate, în termenul prevăzut de art. 264 C. proc.

civ. Astfel, în redactarea hotărârilor pronunțate în perioada septembrie 2002 - martie 2003, s-a constatat o întârziere sistematică, cu referire la judecătorul S.A., de câte 2 - 5 luni. Judecătorul N.D. a redactat deciziile nr. 158 - 262 din data de 13 decembrie 2002, numai la data de 26 februarie 2003. Cu referire la cei doi judecători, întârzieri semnificative în redactare s-a constatat și cu privire la hotărârile pronunțate în perioada 9 august 2002 – 6 mai 2003. În fine, judecătorul H.C.

a redactat deciziile nr. 263 - 368 din 13 decembrie 2002, numai la data de 26 februarie 2003. În raport cu explicațiile celor trei magistrați, s-a concluzionat că aceștia nu realizează importanța actului de justiție, precum și faptul că activitatea unui magistrat, tocmai pentru a se înlătura orice îndoială privind corectitudinea și credibilitatea sa, trebuie să se conformeze atât exigențelor impuse de lege, cât și unui comportament care să nu afecteze prestigiul instanței din care face parte. Față de aspectele constatate, titularul acțiunii disciplinare a apreciat că magistrații menționați se fac vinovați și de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) și i) din Legea nr. 92/1992.

În concluzie, ministrul justiției a solicitat admiterea acțiunii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 123 din legea de organizare judecătorească. Prin hotărârea nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5/2003, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și - în baza art. 123 alin. (1) lit. e 1 ) din Legea nr. 92/1992, republicată, a aplicat judecătorului S.A., de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a eliberării din funcția de conducere ocupată, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a), g) și h) din aceeași lege; - în baza art. 123 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, a aplicat judecătorilor H.C.

și N.D. de la Tribunalul Suceava, sancțiunea disciplinară a observației, pentru abaterea prevăzută de art. 122 lit. a) din același act normativ. Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, iar apărările formulate de magistrații menționați sunt infirmate de probele dosarului. În raport cu actele dosarului s-a reținut: 1. În sarcina judecătorului S.A.: întârzieri în redactarea hotărârilor pronunțate, nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la deliberare și pronunțare, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de șef secție, cu consecințe negative asupra actului de justiție înfăptuit și a prestigiului justiției, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. a), g) și h) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

2. În sarcina judecătorilor H.C. și N.D.: redactarea cu întârziere a considerentelor unora dintre hotărârile civile pronunțate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. a) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. La stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile, C.S.M. a avut în vedere gravitatea abaterilor disciplinare reținute în sarcina judecătorilor menționați, dar și volumul și calitatea activității desfășurate de către aceștia, în perioada 2000 - 2002, calificativele obținute și împrejurarea că, anterior, nici unul nu a mai fost sancționat disciplinar. Împotriva hotărârii C.S.M., judecătorul S.A. a formulat contestație.

Contestatoarea a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive: - Nu s-a dat eficiență excepției invocate, cu referire la nulitatea absolută a acțiunii disciplinare, ca urmare a lipsei semnăturii titularului de pe actul procedural ce declanșează procedura prealabilă a cercetării. - Concluzia referitoare la modificarea intervenită cu privire la termenul de soluționare a contestației în anulare, este eronată și nesusținută de materialul probator administrat. - Eronate și nesusținute de materialul probator administrat în cauză, sunt și concluziile privitoare la studiul dosarului nr. 10725/2002, deliberare, aducerea la cunoștință a soluției înscrisă în condica de ședință și consemnată în minută.

- Aplicarea unui tratament diferențiat, membrilor completului, cu referire la abaterile pretins a fi fost săvârșite, abaterile care au format obiectul acțiunii disciplinare și abaterile examinate de C.S.M. - Greșita reținere a abaterii privind redactarea cu întârziere a hotărârilor pronunțate, întrucât, prin raportare la volumul mare de muncă din perioada respectivă, nu se poate reține îndeplinirea condiției vinovăției pentru angajarea răspunderii disciplinare În concluzie, contestatoarea a susținut că în sarcina acesteia nu pot fi reținute abaterile prevăzute de art. 122 lit. g) și h) din Legea nr. 92/1992.

Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, se constată următoarele: Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, în redactarea în vigoare la data constatării abaterii, efectuării cercetării prealabile și exercitării acțiunii disciplinare, „în vederea exercitării acțiunii disciplinare, în termen de 60 zile de la data înregistrării constatării abaterii, este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se dispune de titularul acestei acțiuni”. Din examinarea actelor dosarului rezultă îndeplinirea condiției prevăzute de textul legal menționat, în sensul că cercetarea prealabilă a fost dispusă de titularul acțiunii disciplinare.

Prin urmare, în raport cu împrejurarea invocării unei condiții neprevăzute de lege, în mod judicios C.S.M.a respins excepția de nulitate, așa încât calea de atac cu care Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat, se constată a fi nefondată sub aspectul primei critici. Pe de altă parte, se constată stabilirea corectă a situației de fapt, corespunzător materialului probator administrat. Existența faptelor reprezintă concluzia impusă de mijloacele de probă administrate, constituind un lanț deductiv fără discontinuitate, așa încât contestația se constată a fi nefondată și sub aspectul celei de a doua critici. Cea de a treia critică formulată de contestatoare nu poate fi primită, dat fiind caracterul personal al răspunderii disciplinare.

Astfel, alături de alte modalități specifice de realizare a dreptului, sancțiunea disciplinară reprezintă o ripostă socială particularizată, consecința constatării neconformării culpabile la obligațiile stabilite pentru magistrați prin acte normative, cu referire în principal la legea de organizare, cea privind Statutul magistratului și, pentru perioada examinată, Codul deontologic al magistraților. Precizarea unui regim specific, prin actele normative menționate, cu referire la modelarea statutului magistratului, nu privește, însă, condițiile răspunderii disciplinare, care rămân cele reglementate de dreptul comun. Drept urmare, întrunirea condițiilor angajării răspunderii disciplinare este examinată în raport cu săvârșirea, cu vinovăție, a unor acțiuni de natură a înfrânge obligațiile izvorâte din Statutul de magistrat.

Nu există, așadar, temei legal pentru angajarea sau înlăturarea răspunderii disciplinare prin comparație. Totodată, acest temei nu este prevăzut nici pentru stabilirea sancțiunilor disciplinare, dintre cele prevăzute generic prin lege, operațiune reprezentând, de fiecare dată, o chestiune de apreciere a organului competent a dispune angajarea răspunderii disciplinare, în raport cu criterii de individualizare ce privesc faptele cu caracter disciplinar, sub aspectul gravității, urmării produse, modalității de săvârșire și, concomitent, persoana magistratului. În fine, probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea redactării cu întârziere a unor hotărâri judecătorești de către contestatoare.

Prin calea de atac exercitată, judecătorul S.A. nu contestă situația de fapt astfel reținută, ci susține neîntrunirea condiției vinovăției. Or, din probatoriul administrat rezultă că hotărârile reținute sub aspectul acestei abateri, priveau același gen de cauze, în care redactarea implica existența unor formulare tipizate, procurate cu întârziere din culpa contestatoarei, în calitatea sa de președinte de secție. Ca atare, contestația se constată a fi nefondată și sub aspectul acestei din urmă critici. Așadar, săvârșirea abaterilor disciplinare de către judecătorul S.A. rezultă cert din probatoriul administrat, sancțiunea aplicată apare ca fiind just individualizată și, drept urmare, nu se constată temeiuri pentru admiterea căii de atac exercitate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de S.A., judecător la Tribunalul Suceava, împotriva hotărârii nr. 1 din 28 ianuarie 2004, pronunțată de C.S.M., în dosarul nr. 5/2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2005.