ÎCCJ, Decizia nr. 18/2005

în compunerea prevăzută de art. 22

din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 8 din 26

iunie 2003, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul

justiției și a aplicat judecătorului R.D., sancțiunea disciplinară a diminuării

indemnizației de încadrare brute lunare, cu 15%, pe timp de o lună, pentru

săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. h) și h

1

)

din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

S-a reținut că, la data de

21 februarie 2003, ministrul justiției a sesizat C.S.M., în vederea judecării

abaterilor disciplinare săvârșite de judecătorul R.D.

În acțiunea disciplinară

ministrul justiției a arătat că în activitatea judecătorului menționat s-au

înregistrat, în cursul anului 2002, repetate deficiențe în îndeplinirea obligațiilor

de serviciu, constând în:

procedurale referitoare la garantarea dreptului la apărare a părților și la

principiul contradictorialității în procesul civil.

referitoare la modul de întocmire a minutelor.

dispozițiilor referitoare la obligativitatea întocmirii minutelor și înscrierii

mențiunilor în condica de ședință de către judecătorul care a luat parte la

judecarea cauzei.

referitoare la obligativitatea întocmirii, de îndată, a dispozitivului

hotărârilor pronunțate.

care judecătorul le primea, în biroul său de la sediul instanței, din partea

unor persoane străine, în afara orelor de program stabilite pentru judecătorul

de serviciu.

termenele legale, a unor lucrări de carte funciară ce îi reveneau în calitate

de judecător delegat la Biroul Carte Funciară și neefectuarea controlului

periodic al activității desfășurate în sectorul respectiv.

referitoare la interdicțiile impuse magistraților, cu referire la acordarea de

consultații juridice.

legale referitoare la taxele judiciare de timbru.

rezolvarea lucrărilor.

S-a apreciat prin acțiunea

disciplinară, că judecătorul R.D. se face vinovat de săvârșirea abaterilor

disciplinare prevăzute de art. 122 lit. h), h

1

) și j) din Legea nr.

92/1992.

Din probatoriul administrat

a rezultat că:

- Pe rolul Judecătoriei

Aleșd s-au aflat dosarele nr. 1703/2000 și nr. 1712/2001, având ca obiect

sistarea stării de indiviziune.

Cu referire la dosarul

1703/2000, la termenul din 25 octombrie 2002, judecătorul menționat a acordat

cuvântul pe fond, a amânat pronunțarea sentinței la 1 noiembrie 2002, în vederea

depunerii de concluzii scrise, pentru ca ulterior, după terminarea ședinței

publice, s-a revină asupra măsurii amânării și să pronunțe hotărârea.

La același termen, cu

referire la dosarul nr. 1712/2001, cauza a fost luată la prima strigare.

Judecătorul a admis introducerea în cauză a altui proprietar tabular și a

amânat judecarea cererii de sistare a indiviziunii la data de 22 noiembrie

prezentat avocatul reclamanților, cu persoana introdusă în cauză, judecătorul a

procedat la judecarea în fond a cauzei, hotărârea fiind pronunțată în aceeași

zi. În fine, la termenul din 27 iunie 2002, judecătorul menționat a judecat

contestația la executare formând obiectul dosarului nr. 911/2002, fără a

stabili valoarea contestată, cuantumul taxelor de timbru datorate și obligarea

contestatorului la depunerea acestora.

Celelalte abateri arătate în

acțiunea disciplinară nu sunt confirmate de materialul probator administrat în

cauză.

S-a apreciat, astfel, că

prin conduita adoptată în soluționarea dosarelor menționate, judecătorul R.D.

se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122

lit. h) și h

1

) din Legea nr. 92/1992.

În individualizarea

sancțiunii, C.S.M. a avut în vedere gravitatea concretă a abaterilor săvârșite,

dar și faptul că aceasta nu a mai fost sancționată anterior.

Împotriva hotărârii C.S.M.,

judecătorul R.D. a formulat contestație.

Contestatoarea a susținut că

nu este îndeplinită condiția vinovăției, date fiind împrejurările concrete de

producere a evenimentelor arătate și rezultatul produs de acestea.

În concluzie, judecătorul

menționat a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și, în

rejudecare, respingerea acțiunii disciplinare.

Contestația este întemeiată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 121 din Legea

nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, în vigoare la data

angajării răspunderii disciplinare a contestatoarei, magistrații răspund

disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru

manifestări comportamentale de natură a dăuna interesului serviciului sau

prestigiului justiției.

Judecătorul menționat nu

contestă starea de fapt reținută de C.S.M., criticile acesteia privind

neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii disciplinare.

Este de reținut în acest

sens că modelarea statutului disciplinar al magistraților, integrat statutului

profesional al acestora, nu privește condițiile răspunderii disciplinare, ci

doar precizarea acestui regim în sensul concretizării unor abateri disciplinare

specifice și extinderii obligației de a avea o comportare corectă și demnă, de

natură a menține neștirbit prestigiul justiției.

Or, condițiile răspunderii

disciplinare, aceleași pentru oricare din formele răspunderii juridice,

diferită fiind doar sancțiunea aplicabilă, privesc conduita ilicită, vinovăția

și legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul produs.

Pentru ca răspunderea

disciplinară să poată fi angajată, condițiile menționate trebuie a fi întrunite

cumulativ.

Este necontestat în cauză,

cu referire la cele trei abateri reținute în sarcina contestatoarei,

îndeplinirea condiției conduitei ilicite, constând în nerespectarea

prescripțiilor art. 146 și 156 C. proc. civ., art. 102 din Regulamentul privind

funcționarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel,

precum și a art. 2, 18 și 20 din Legea nr. 146/1997.

Însă cu referire la

rezultatul produs, din actele dosarului rezultă că în dosarele nr. 1703/2000 și

nr. 1712/2001, nici una din părți n au exercitat căi de atac, acestea procedând

la punerea în executare a sentințelor, în sensul că au intabulat drepturile

stabilite prin hotărâre judecătorească.

Așadar, cu privire la

primele două abateri disciplinare reținute în sarcina contestatoarei, se

constată neîntrunirea condiției privind legătura cauzală dintre faptă și

rezultatul produs, inexistent în acest caz, așa încât, în lipsa existenței

cumulative a condițiilor răspunderii disciplinare, aceasta a fost în mod

nelegal angajată.

Cu privire la abaterea

prevăzută de art. 122 lit. h

1

) din Legea nr. 92/1992, republicată,

cu modificările ulterioare, privind nerespectarea dispozițiilor privind taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar, aceasta a fost dezincriminată prin

art. 97 din Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, erorile în

stabilirea cuantumului taxelor de timbru sau neplata taxelor în cuantumul legal

datorat se înlătură în condițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Ca atare, cu referire la cea

de a treia abatere disciplinară reținută în sarcina contestatoarei, se

constată, de asemenea, neîntrunirea cumulativă a condițiilor angajării

răspunderii disciplinare, așa încât contestația se constată a fi fondată și sub

aspectul acesteia.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea

atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea disciplinară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația

formulată de R.D.,

judecător la Judecătoria Aleșd, împotriva hotărârii nr. 8 din 26 iunie

2003 a C.S.M.

Anulează hotărârea

atacată.

Rejudecând, respinge

acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției, însușită de Colegiul

de conducere al Curții de Apel Oradea, privind abaterile disciplinare săvârșite

de R.D., judecător la Judecătoria Aleșd.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2005.