ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 27 iulie 2004, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12810/12116 din

18 iunie 2004, emisă de pârâtă și emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i

recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în

calitate de soț supraviețuitor.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că eronat i s-a respins cererea prin care a solicitat ca

pârâta să constate că, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei S.S.

(născută L.), persecutată din motive etnice, beneficiază de drepturile

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

În opinia reclamantului,

hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât contravine

prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României și nu ține seama de

probele prin care a făcut dovada persecuției etnice suferite de soția sa,

strămutată din localitatea Vischioi, județul Durostor, Bulgaria.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1763 din 21 septembrie

2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantului,

în calitate de soț supraviețuitor al defunctei S.S., drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie

2004.

Instanța, pentru a pronunța

această soluție, a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situația

prevăzută de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia în calitate de

soț supraviețuitor, necăsătorit, după decesul defunctei S.S., de drepturile

prevăzute de actul normativ menționat.

Împotriva sentinței de mai

sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat în termen,

recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat probele

dosarului și a aplicat greșit legea.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 12810/12116

din 18 iunie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a făcut

dovada persecuției din motive etnice, în condițiile art. 6

1

din

Legea nr. 189/2000 și art. 4 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor

pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 4 alin. (1)

din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute de art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, se poate face, cu acte oficiale, eliberate de organele

competente, iar potrivit alin. (2), în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori.

În conformitate cu

dispozițiile art. 3 din aceeași lege, soțul supraviețuitor al celui decedat,

din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, beneficiază, începând cu data de

întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație

lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În cauză, extrasul din

registrul de naștere nr. 5465 din 15 decembrie 2003, eliberat de Serviciul de

stare civilă din cadrul Primăriei Brănești - Ilfov, atestă că L.S. s-a născut

la data de 18 august 1934, în localitatea Vischioi, Bulgaria, părinții săi

fiind L.A. și L.Z.

Potrivit declarației din 14

septembrie 1940 și situației de avere imobilă rurală, eliberate de Arhivele Naționale,

cu nr. 1050124 din 20 iulie 2004, familia lui L.A. din comuna Vischioi, județul

Durostor, compusă din soția sa, Z. și cei șase copii, a făcut obiect al

schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

Rezultă, deci, că reclamantul

a făcut dovada, cu acte oficiale, a persecuției etnice suferite de soția sa,

astfel că în mod corect instanța, prin sentința recurată, a reținut că acesta,

în calitate de soț supraviețuitor, necăsătorit, este îndreptățit să beneficieze

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare celei

în care a depus cererea.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că instanța de fond, făcând o justă apreciere a

situației de fapt, pe baza probelor administrate și aplicând corect normele

legale incidente cauzei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

1763 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.