ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iulie 2004, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12810/12116 din 18 iunie 2004, emisă de pârâtă și emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soț supraviețuitor. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că eronat i s-a respins cererea prin care a solicitat ca pârâta să constate că, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei S.S. (născută L.), persecutată din motive etnice, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia reclamantului, hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României și nu ține seama de probele prin care a făcut dovada persecuției etnice suferite de soția sa, strămutată din localitatea Vischioi, județul Durostor, Bulgaria. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1763 din 21 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei S.S., drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Instanța, pentru a pronunța această soluție, a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia în calitate de soț supraviețuitor, necăsătorit, după decesul defunctei S.S., de drepturile prevăzute de actul normativ menționat. Împotriva sentinței de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat în termen, recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. Recursul este nefondat. Prin hotărârea nr. 12810/12116 din 18 iunie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a făcut dovada persecuției din motive etnice, în condițiile art. 6 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 4 din H.G.

nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, cu acte oficiale, eliberate de organele competente, iar potrivit alin. (2), în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori. În conformitate cu dispozițiile art. 3 din aceeași lege, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, beneficiază, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În cauză, extrasul din registrul de naștere nr. 5465 din 15 decembrie 2003, eliberat de Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Brănești - Ilfov, atestă că L.S. s-a născut la data de 18 august 1934, în localitatea Vischioi, Bulgaria, părinții săi fiind L.A. și L.Z. Potrivit declarației din 14 septembrie 1940 și situației de avere imobilă rurală, eliberate de Arhivele Naționale, cu nr. 1050124 din 20 iulie 2004, familia lui L.A.

din comuna Vischioi, județul Durostor, compusă din soția sa, Z. și cei șase copii, a făcut obiect al schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, cu acte oficiale, a persecuției etnice suferite de soția sa, astfel că în mod corect instanța, prin sentința recurată, a reținut că acesta, în calitate de soț supraviețuitor, necăsătorit, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare celei în care a depus cererea. În consecință, față de cele ce preced, se constată că instanța de fond, făcând o justă apreciere a situației de fapt, pe baza probelor administrate și aplicând corect normele legale incidente cauzei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1763 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.