ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 6 septembrie 2004, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13042/10509
din 13 iulie 2004. emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste și să-i
acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție
supraviețuitoare a defunctului P.N.
În motivare, reclamanta a
arătat că prin actul contestat, în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea de
acordare a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că defunctul său
soț, împreună cu familia, a suferit persecuții etnice din partea sovieticilor,
în perioada 5 mai 1941 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2234 din 20
octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat
pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, în
calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P.N., încadrarea în art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1941 - martie 1945.
Instanța a reținut că
soluția se impune în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000 și ale art. 11 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii a municipiului
București, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
modificarea acestei hotărâri și, în fond, respingerea acțiunii, ca
neîntemeiată.
Recurenta a susținut că instanța
fondului trebuia să aprecieze încadrarea în dispozițiile legii, numai în raport
cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.
Or, în cazul intimatei, nu
s-au probat persecuțiile etnice suferite de soțul acesteia, predecedat, motiv
pentru care actul administrativ în cauză este legal.
Criticile formulate sunt
neîntemeiate.
Din probele administrate,
respectiv acte și declarații de martori, rezultă că reclamanta a dovedit că
soțul său predecedat, P.N., a suferit persecuții împreună cu familia sa, în
perioada mai 1941 - 6 martie 1945.
Astfel, din actele de stare
civilă (certificate de naștere, de căsătorie și deces), coroborate cu
adeverința de arhivă nr. 12 din 21 iunie 2004, eliberată de Comitetul Orășenesc
din Izmail și cu declarațiile autentice ale martorilor P.T. și V.V., rezultă că
defunctul soț al reclamantei, P.N. a fost nevoit să se refugieze împreună cu
familia, începând cu luna mai 1941, din localitatea de domiciliu, Izmail, din
Basarabia, în România, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, de
către autoritățile sovietice de ocupație.
Toate aceste probe trebuie
interpretate și apreciate în raport și cu realitățile istorice ale momentului,
fiind de notorietate abuzurile săvârșite de către armatele sovietice, asupra
populației române din zonă.
O dovadă suplimentară pentru
realitatea, motivul și durata persecuțiilor o constituie și copia hotărârii nr.
11021/7325 din 5 martie 2004, emisă de recurentă, prin care aceasta a admis
cererea formulată în același sens, de către un alt membru al familiei soțului
intimatei, respectiv sora acestuia, P.E.
Nu are relevanță pentru
stabilirea adevărului, momentul depunerii acestor dovezi, astfel încât critica
formulată de recurentă, sub acest aspect, este neîntemeiată.
În consecință, față de
dovezile de la dosar, se reține că sentința atacată este legală și temeinică,
considerent pentru care recursul declarat în cauză este nefondat și urmează ca,
în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.
2234 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel București. secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 mai 2005.