ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.05.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2005

HOTĂRÂRE
17.05.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 6 septembrie 2004, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13042/10509

din 13 iulie 2004. emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție

supraviețuitoare a defunctului P.N.

În motivare, reclamanta a

arătat că prin actul contestat, în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea de

acordare a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că defunctul său

soț, împreună cu familia, a suferit persecuții etnice din partea sovieticilor,

în perioada 5 mai 1941 - 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2234 din 20

octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, în

calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P.N., încadrarea în art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1941 - martie 1945.

Instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 și ale art. 11 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii a municipiului

București, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

modificarea acestei hotărâri și, în fond, respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut că instanța

fondului trebuia să aprecieze încadrarea în dispozițiile legii, numai în raport

cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.

Or, în cazul intimatei, nu

s-au probat persecuțiile etnice suferite de soțul acesteia, predecedat, motiv

pentru care actul administrativ în cauză este legal.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Din probele administrate,

respectiv acte și declarații de martori, rezultă că reclamanta a dovedit că

soțul său predecedat, P.N., a suferit persecuții împreună cu familia sa, în

perioada mai 1941 - 6 martie 1945.

Astfel, din actele de stare

civilă (certificate de naștere, de căsătorie și deces), coroborate cu

adeverința de arhivă nr. 12 din 21 iunie 2004, eliberată de Comitetul Orășenesc

din Izmail și cu declarațiile autentice ale martorilor P.T. și V.V., rezultă că

defunctul soț al reclamantei, P.N. a fost nevoit să se refugieze împreună cu

familia, începând cu luna mai 1941, din localitatea de domiciliu, Izmail, din

Basarabia, în România, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, de

către autoritățile sovietice de ocupație.

Toate aceste probe trebuie

interpretate și apreciate în raport și cu realitățile istorice ale momentului,

fiind de notorietate abuzurile săvârșite de către armatele sovietice, asupra

populației române din zonă.

O dovadă suplimentară pentru

realitatea, motivul și durata persecuțiilor o constituie și copia hotărârii nr.

11021/7325 din 5 martie 2004, emisă de recurentă, prin care aceasta a admis

cererea formulată în același sens, de către un alt membru al familiei soțului

intimatei, respectiv sora acestuia, P.E.

Nu are relevanță pentru

stabilirea adevărului, momentul depunerii acestor dovezi, astfel încât critica

formulată de recurentă, sub acest aspect, este neîntemeiată.

În consecință, față de

dovezile de la dosar, se reține că sentința atacată este legală și temeinică,

considerent pentru care recursul declarat în cauză este nefondat și urmează ca,

în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca atare.

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

2234 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel București. secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă inițial de reclamantul T.G. și continuată de soția supraviețuitoare, T.E., înregistrată la 28 aprilie 2005, la Curtea de Apel Bucu
ÎCCJ 2005-04-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2004, reclamanta L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hot
ÎCCJ 2005-05-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2984/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligare
ÎCCJ 2005-05-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 august 2004, reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anu
ÎCCJ 2005-05-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2004, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea h
Sursă