ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2984/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.M. a chemat în

judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța să dispună

anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a

arătat că are calitatea de soție supraviețuitoare a numitului P.T., depunând și

acte doveditoare în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 2229

din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins cererea formulată, reținând faptul că reclamanta nu a

dovedit calitatea de refugiat din motive etnice, a soțului său, P.T.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat

de faptul că în mod greșit a reținut instanța, faptul că nu a fost dovedită

calitatea de refugiat a soțului său, întrucât Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000

i-a respins cererea, din cu totul alte considerente.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele invocate, în

raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, a constatat fondat, recursul formulat și urmează să-l

admită pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, iar potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 3

din aceeași lege, beneficiază și soțul supraviețuitor al celui decedat din

categoria persoanelor prevăzute la art. 1.

Din analiza materialului

probator rezultă faptul că reclamanta a făcut pe deplin dovada trecerii de la

numele A., la D. și, în final, la numele de P. Sub acest aspect, apare neîntemeiată

hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, de respingere a cererii

contestatoarei, de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000

și nefondată, hotărârea instanței de fond.

Motivarea instanței este

lipsită de suport probator, întrucât și calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

a numitului P.T. este demonstrată implicit prin actul de la dosarul de fond

(hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, nr. 1970/2003, de

recunoaștere ca beneficiară a legii, conform art. 3, a soției supraviețuitoare

a fratelui lui P.T., soțul reclamantei).

Având în vedere aceste

considerente, Curtea urmează să admită recursul și rejudecând cererea pe fond,

să o găsească întemeiată și să o admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.M. împotriva sentinței civile nr. 2229 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și,

în fond, admite acțiunea, anulează hotărârea nr. 11391/6907 din 19 martie 2004,

emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să emită o

hotărâre prin care să recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 8 august 1941 - 2 septembrie 1944, începând cu data de 1

februarie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.