ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 15 iulie 2004, reclamanta F.A. a solicitat anularea hotărârii nr.

12568/12138 din 21 mai 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București,

prin care i s-a respins cererea privind stabilirea calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că din înscrisul eliberat de Direcția Județeană Argeș a

Arhivelor Statului rezultă dovada refugiului mamei reclamantei, din comuna

Mălini, județul Baia.

Prin sentința civilă nr. 1734

din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei F.A., a anulat hotărârea nr. 12568/12138

din 21 mai 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile solicitate în temeiul Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie

1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost refugiată în perioada

martie 1944 - aprilie 1945, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și

din copia-extras eliberată de Arhivele Naționale din județul Argeș.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care

a motivat, în esență, că în dosarul depus Comisiei, nu s-au depus dovezi

concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

Se reține din declarațiile

martorilor L.M. și B.C., că strămutarea reclamantei a avut loc din localitatea

natală, Mălini, județul Suceava (Baia), în satul Văcaria, comuna Valea Popei,

județul Argeș, fost Muscel.

Copia-extras eliberată de

Arhivele Naționale din județul Argeș atestă că personalul Inspectoratului

Școlar și învățătorii din județul Baia au fost evacuați în anul 1944, în

județul Muscel.

Actele aflate la dosar și

declarațiile martorilor probează refugiul susținut de reclamantă, astfel încât

recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1734

din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.