Decizia nr. 1242/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1732/2004 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 28 iunie 2004, reclamantul R.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 12318/10691 din 11 mai 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - mai 1945 a fost refugiat pentru motive etnice, împreună cu părinții din comuna Oarța de Jos - Maramureș, în localitatea Brașov.

Prin sentința civilă nr. 1732 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului R.A., a anulat hotărârea nr. 12318/10691 din 11 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că persecuția suferită de reclamant, este susținută prin strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus Comisiei de specialitate, nu au existat dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat. Se reține că buletinul de înscriere la Biroul Populației, emis pe numele tatălui, R.P., ca și mențiunea inserată pe acesta, „carnet de refugiat nr. 701/945 Ploiești” și Buletin temporar nr. 381/943, vorbesc de existența unui refugiu, a strămutării din localitatea de domiciliu, Oarța de Jos, în localitatea Brașov, unde a existat domiciliul temporar. De asemenea, din declarațiile martorilor, rezultă că reclamantul a fost refugiat din Ardealul de Nord, în octombrie 1940. În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, situație în care recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1732 din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.