ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 28 iunie 2004, reclamantul R.A. a solicitat anularea

hotărârii nr. 12318/10691 din 11 mai 2004, emisă de Casa de Pensii a

municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - mai 1945 a fost refugiat

pentru motive etnice, împreună cu părinții din comuna Oarța de Jos - Maramureș,

în localitatea Brașov.

Prin sentința civilă nr. 1732

din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului R.A., a anulat hotărârea nr. 12318/10691

din 11 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului,

drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - 6

martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că persecuția suferită de reclamant, este

susținută prin strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, din

motive etnice.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în

esență, că în dosarul depus Comisiei de specialitate, nu au existat dovezi

concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

Se reține că buletinul de

înscriere la Biroul Populației, emis pe numele tatălui, R.P., ca și mențiunea

inserată pe acesta, „carnet de refugiat nr. 701/945 Ploiești” și Buletin

temporar nr. 381/943, vorbesc de existența unui refugiu, a strămutării din

localitatea de domiciliu, Oarța de Jos, în localitatea Brașov, unde a existat

domiciliul temporar.

De asemenea, din

declarațiile martorilor, rezultă că reclamantul a fost refugiat din Ardealul de

Nord, în octombrie 1940.

În consecință, motivele de

recurs sunt nefondate, situație în care recursul declarat în cauză urmează să

fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1732

din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.