ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 22 iunie 2004, reclamanta G.A. a chemat în judecată Casa de
Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12122/11070
din 30 aprilie 2004 și recunoașterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că s-a refugiat din Ardealul de Nord, în perioada iunie
1942 - 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr. 2197
din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.A., în contradictoriu cu pârâta
Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12122/11070
din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta la emiterea unei noi
hotărâri prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000, pentru perioada iunie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorei S.M., în
sensul că familia reclamantei s-a refugiat din comuna Chieșed, în Vălenii de
Munte, din luna iunie 1942.
Împotriva sentinței sus
menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a
motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile martorilor
rezultă că familia reclamantei s-a refugiat din comuna Chieșed, în Vălenii de
Munte, din luna iunie 1942.
Instanța de fond a apreciat
în mod corect că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced,
recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312
C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2197
din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 septembrie 2005.