ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4388/2004, reclamanta H.M. a chemat în judecată Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13371/73 din

28 august 2004, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în anul 1940, s-a refugiat împreună cu familia sa, din

localitatea Horbova, ținutul Herța, în orașul Dorohoi, unde au locuit până în

anul 1941, când armata română a eliberat Basarabia.

Prin sentința nr. 92 din 18

ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

hotărârea nr. 13371/73 din 28 august 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta,

să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 6 septembrie 1940 - 9 august 1941, cu începere de la data de 18 ianuarie

2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a uzitat atât de acte

oficiale, cât și de depoziții de martori, pentru a dovedi perioada de refugiu.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care

a motivat, în esență, că în dosarul depus comisiei nu s-au depus dovezi concludente

cauzei.

Recursul este nefondat.

Se reține că în Extrasul de

pe Tabelul cu locuitorii refugiați din localitatea Horbova, în Dorohoi, la nr. 17

figurează tatăl reclamantei, H.I. și familia acestuia, compusă din 3 persoane.

Din declarațiile martorilor

rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții săi, H.I. și M.H., precum

și cu sora sa, H.O., din localitatea Horbova, ținutul Herța, în România, orașul

Dorohoi, la 29 iunie 1940, unde au locuit până la data de 9 august 1941, când armata

română a eliberat Basarabia.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 92

din 18 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.