ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Arad, reclamantul T.F. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziilor de pensionare nr. 111839 din 29 mai și 11 octombrie 2001 și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, conform Legii nr. 164/2001, cu plata diferenței dintre pensia ce i s-ar fi cuvenit și cea stabilită cu începere de la 1 mai 2001. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că cele două decizii au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 164/2001. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 427/2002, a admis acțiunea, a anulat decizia de pensionare nr. 111839/2001 și a obligat pârâta, să emită o nouă decizie de pensionare, în condițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001.

Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului, suma de 81.282.256 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea primită pe perioada 1 mai 2001 - 30 septembrie 2002. La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere probele administrate, concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză și dispozițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001. Soluția primei instanțe a fost menținută prin decizia nr. 3076/2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca urmare a respingerii recursului declarat de Ministerul Administrației și Internelor. Instanța de recurs, pentru a pronunța această soluție, a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, se impunea recalcularea pensiei cuvenite reclamantului, prin transformarea pensiei de invaliditate, în pensie de serviciu, expertiza efectuată în cauză nefiind contestată de pârât.

Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs în anulare, Procurorul general, în condițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile au fost pronunțate. În motivarea recursului în anulare s-a susținut în esență că: - instanțele au făcut o interpretare și aplicare greșită a Legii nr. 164/2001; - recalcularea pensiilor militare în plată, ca în cazul reclamantului, este condiționată de data aplicării legii, iar modul de recalculare este lăsat la îndemâna executivului, căruia îi revenea obligația de a elabora normele metodologice; - prin O.U.G. nr. 85/2001 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 164/2001. Recursul în anulare este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Intimatul T.F.

a beneficiat de pensie militară de invaliditate, până la împlinirea vârstei de 55 ani, respectiv până la 11 aprilie 2001, pensia fiind calculată în baza reglementărilor aplicabile la acea dată. Ulterior împlinirii vârstei de 55 ani, a intrat în vigoare Legea nr. 164/2001 privind regimul pensiilor militare (1 aprilie 2001), potrivit cu care intimatul a dobândit dreptul de a obține pensia de serviciu (art. 36 din Legea nr. 164/2001). Dispozițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001 prevăd în mod expres că pensiile militare stabilite anterior se recalculează în raport cu baza de calcul în vigoare, privind salarizarea personalului militar (Legea nr. 138/1999). În raport cu dispozițiile legale mai sus invocate, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit pensia ce se cuvine intimatului, precum și diferența rezultată ca urmare a neaplicării de către recurent, a dispozițiilor Legii nr. 164/2001.

Această expertiză nu a fost contestată de recurentă. Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 85/2001 a fost suspendat art. 79 din Legea nr. 164/2001, nu înseamnă că intimatul nu beneficiază de recalcularea pensiei militare, deoarece în perioada 1 aprilie 2001 - 18 iunie 2001, textul de lege mai sus arătat era în vigoare și se aplica, O.U.G. nr. 85/2001 intrând în vigoare la 18 iunie 2001, data publicării în Monitorul Oficial. Or, diferența de pensie dintre pensia cuvenită și pensia acordată a fost calculată, începând de la 1 mai 2001, deci anterior O.U.G. nr. 85/2001, situație pentru care în mod corect instanțele au apreciat că decizia de pensionare nr. 111839 din 29 mai 2001 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 164/2001.

În consecință, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 427 din 10 octombrie 2002, a Tribunalului Arad și împotriva deciziei nr. 3076 din 19 decembrie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.