ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2846/2004, reclamanta H.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12560/11877 din 20 mai 2004, emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală, respingerea cererii întemeindu-se în mod greșit pe contradicția presupusă de autoritatea pârâtă, între declarațiile martorilor și actele depuse la dosar și că s-a strămutat în România, din Basarabia, din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 1919 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis formulată de reclamanta H.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12560/11877 din 20 mai 2004, emisă de autoritatea pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să se constate că perioadele solicitate, 6 septembrie 1940 - 31 august 1941 și 11 aprilie 1944 - 6 martie 1945, se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta H.A. s-a refugiat împreună cu părinții săi, din Basarabia, în județul Brăila, în două perioade distincte, din motive etnice.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a susținut că probele administrate în cauză sunt contradictorii, iar aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea. Recursul este nefondat. Din declarațiile martorilor, rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții săi, H.G. și H.E., din Basarabia, în județul Brăila, în două perioade distincte, respectiv 6 septembrie 1940 - 31 august 1941 și 11 aprilie 1944 - 6 martie 1945. Refugiul familiei a fost din motive etnice, iar perioadele distincte rezultă din declarațiile martorilor și certificatul nr. 78657 din 7 noiembrie 2003, eliberat de Arhivele Naționale, care probează Legiunile de Jandarmi în care a funcționat tatăl reclamantei.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1919 din 30 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.