ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2848/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 2

aprilie 2003, reclamantul R.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației

Publice, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă în scris la reclamațiile

adresate la 21 octombrie 2002 și respectiv, 27 decembrie 2002; obligarea la

daune, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 29/1990, în sumă

de 10.000.000 lei și amendarea conducătorului autorității pârâte pentru refuzul

de a-i răspunde, precum și la daune de câte 300.000 lei, pentru fiecare zi de

întârziere.

Prin sentința civilă nr. 235

din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, reținând că

pârâtul a transmis memoriile, autorității competente, spre verificare și

răspuns.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, R.I. care a susținut că în mod greșit s-a reținut de către

instanța fondului, că ar fi solicitat demiterea primarului, viceprimarului și

secretarului Primăriei Cisnădie; greșit s-a apreciat, ca fiind complet,

răspunsul Prefecturii Sibiu; și în fine, greșit nu s-a reținut lipsa de

procedură, cu reclamantul, pentru termenul din 2 iulie 2003.

Prin decizia civilă nr. 556

din 10 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, a respins recursul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, R.I.

a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C.

proc. civ.

Contestatorul a invocat

omisiunea de cercetare a motivelor de recurs vizând greșita reținere ca obiect

al acțiunii sale, a demiterii primarului, viceprimarului și secretarului

Primăriei Cisnădie, și eroarea materială, prin aprecierea drept completă, a

procedurii de citare pentru termenul din 2 iulie 2003.

În conformitate cu

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau casare.

Reținând această dispoziție

și având în vedere și faptul că eroarea materială la care se referă legiuitorul,

vizează aspectele formale ale judecății și nu implică reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor, urmează a se constata că prin motivele invocate,

contestatorul vizează fondul litigiului, considerând în fapt că hotărârea este

rezultatul unei judecăți greșite.

În ce privește omisiunea de

pronunțare, nici acest motiv nu se dovedește a fi întemeiat, prin decizia

civilă nr. 556 din 10 februarie 2004 fiind analizate în detaliu. fiecare din

motivele de casare invocate de recurentul R.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de R.I. împotriva deciziei nr. 556 din 10 februarie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.